Stând la rugăciune ești dator să zici Sfinte Dumnezeule și Tatăl nostru și să rogi pe Dumnezeu să te izbăvească de omul cel vechi.

Grigorie Sinaitul

…Așadar cel ce viețuiește în înfrânare, umblă după poruncile lui Hristos și veștejește plăcerile trupului, acela se arată ucenic credincios și fierbinte al Domnului ca Petru.

Cel ce omoară cugetul lumii desființează gândurile trupești și este gata spre necazurile pentru Evanghelie, care-i mustră pe cei ce viețuiesc rău și suportă pentru adevăr răutățile și maltratările ce vin de la ei, acela arată zelul lui Iacov.

Și iarăși, cel ce și-a făcut din gândirea sa un sălaș al cuvintelor sfinte arde în meditarea la cele dumnezeiești și zăbovește în jurul rațiunilor firii pentru înțelegerea adevărului, acela imită modul de a fi al lui Ioan…

Teolipt al Filadelfiei

Paraclisul mic al Maicii Domnului

Rugăciune la Maica Sfântă

Maică Preacurată, Sfântă Născătoare,

Fiul tău te cheamă să te muți în Cer,

Îngerii te-așteptă cu cântări divine,

Și îl au in frunte chiar pe Gabriel.

Prin păcatul nostru răul ne supune,

Și ne înlesnește drumul spre mormânt,

Roagă-te, Măicuţă, Fiului cel vesnic,

Să primim lumină de la Duhul Sfânt.

Tu-nţelegi durerea grea, a neputinţei,

Ce-o trăiește omul cel năpăstuit,

Mijlocește, Maică, când ajungi în Ceruri,

Să primim iertarea Fiului iubit.

Acoperământul mamelor ce-aşteaptă,

Să le vină fii acasă mai curând,

Tu ești alinarea ochilor în lacrimi,

Tu ești mângâierea omului de rând.

Patimile noastre ne-au grăbit căderea

Și din răutate suntem dezbinaţi,

Mijloceste, Maică, pentru noi, pierduţii,

Sfântă Îndurare și să fim iertați.

Astfel, bună Maică, te rugăm fierbinte,

Când vei sta la dreapta Domnului Hristos,

Roagă-l Tu, Măicuță, să scurteze vremea,

Și să pună capăt iadului de jos.

Marius Budărăscu

A pătimi pentru Hristos înseamnă a răbda cele ce ni se întâmplă.

Grigorie Sinaitul

Paraclisul mare al Maicii Domnului

Dintre fecioare, pe pământ

Numai tu ești ca lumina,

Că ai născut pe Iisus Cel Sfânt,

Fără să știi ce este vina.

O, Fecioară, multă lume

De necazuri ai scăpat;

Scapă pe fecioare-anume

De al trupului păcat.

Ilarion Argatu

Orice credincios se împărtășește prin credință de înfierea în Duh dar se poate face nelucrător și neluminat, prin nepurtare de grijă și necredință, lipsindu-se de lumina și viața lui Hristos.

Grigorie Sinaitul

La începutul lunii august 2026, sub ocrotirea Maicii Domnului, în prima duminică, s-a încheiat colecta pentru ajutorarea părintelui Alexandru Cazacu, inițiată cu binecuvântarea Preasfințitului Părintelui nostru Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor. Analizând contul bancar al parohiei (unde au răspuns foarte generos creștinii de aiurea care citesc acest site, fiind astfel apropiați sufletește de comunitatea noastră) precum și donațiile înregistrate la biserica parohială, Consiliul parohial a luat act de suma totală: 7800 lei, care a fost deja transmisă către Protopopiatul Lehliu.

Mulțumim binefăcătorilor, ne rugăm pentru beneficiar și credem smerit despre donatori, urmând cuvintelor Domnului: „plata voastră multă este în ceruri”.

Frați și părinți, mintea și inima priveghează pururea la lucrarea lui Dumnezeu, la lupta nevoinței. Dar nu sărind ici si colo ca o roabă. Nu cumva mării îi lipsește apa sau celui ce respiră, aerul? Tot așa și nouă, cu cât mai mult!, nu trebuie să ne lipsească cugetul bun care privește la oceanul nesfârșit al minunilor lui Dumnezeu în care mintea, afundându-se, nu se mai ocupă cu lucrurile deșarte ale vieții și cu împletirea gândurilor rele. Căci prin fire ea este în continuă mişcare şi nu poate să se liniștească vreodată din gânduri, ci spre ceea ce o îndreptăm noi, acolo se duce în mod necesar, fie la dreapta, fie la stânga. Si dacă se îndreaptă la dreapta, poate să spună cele ale lui David: „Doamne, întru voia Ta, dă frumuseții mele putere”. Iar dacă la stânga, stihul următor: „Dar când Ti-ai întors Tu fata Ta, eu m-am tulburat”? Dar ,,întoarcerea lui Dumnezeu” este petrecerea noastră în cele deşarte. Și ,,tulburarea” pierzătoare pentru suflet este ocuparea cu cele rele. Pentru aceea să ne sârguim a ne îndrepta pururea mintea de-a dreapta, ca să vedem numai privelişti frumoase. Care sunt acestea? Puterile cele îngerești și cereşti, frumusețile cele negrăite si neînchipuite, corturile luminoase ale apostolilor, prorocilor, mucenicilor și ale tuturor drepţilor, însuşi acoperământul cerului, raza soarelui, lumina lunii, corurile stelelor, toate cele câte cad sub simțuri. Nu ca să rămână în acestea, ci ca prin ele să contemple pe Făcătorul a toate, Dumnezeu, și să-şi păzească frumuseţea ei nestricată. Căci ne-a înfrumuseţat pe noi Dumnezeu la început în Rai prin vrednicia după chipul Lui și asemănării. Chiar dacă prin neascultare ne-am întunecat şi înnegurat, iarăși ne-a înfrumusețat pe noi prin har, prin baia nașterii celei de-a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt, pe Care L-a revărsat peste noi din belșug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Cu toate acestea, şi aici ne-am netrebnicit. Și a treia oară ne-a înfrumusețat pe noi prin făgăduința fecioriei, iertându-ne nouă toate fărădelegile. Ștergând zapisul ce era asupra noastră, prin viața purtătoare de cruce și, de asemenea, prin Botez.

Aşadar, să rămână sufletul nostru în frumusețea lui, ca să fie învrednicit să audă: „Toată ești frumoasă, cea aproape de Mine, și prihană nu este întru tine”. Dar chiar dacă ajunge să se prihănească, fiindcă suntem sub schimbare, și nimeni nu este curat de întinăciune, nici nu se poate lăuda cineva că are inima curată, să ne curățim prin lacrimi: „Spăla-mă-vei si mai vârtos decât zăpada mă voi albi”. Și iarăsi: „Spălați-vă, curățiți-vă, scoateți răutățile din sufletele voastre”. Și fericit este sufletul care astfel se curăţă pururea, și este dezlegat de orice atașament şi care a dobândit ataşament numai față de Dumnezeu şi numai față de El are dor și dragoste, care așteaptă moartea ca pe ceva plăcut. Căci moartea va veni numaidecât și vom plăti și noi datorata datorie. Dar să fie cuvios, să fie drept pentru ca moaștele fiecăruia dintre noi să fie dragi celor ce văd, celor ce cântă, ca un vas al alegerii, ca o armă a dreptăți, în timp ce sufletul nostru este luat de Sfinţii îngeri la viaţa veşnică, în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Sfântul Teodor Studitul

Paraclisul mic al Maicii Domnului

Aleasă iaste [Maica Domnului], cu adevărat, ca soarele, pentru că iaste încununată cu toate razele darurilor dumnezeești și strălucește mai vârtos între célélalte lumini ale ceriului.

Aleasă iaste și frumoasă ca luna, pentru că cu lumina sfinţeniei stinge célélalte stéle și pentru marea și minunata strălucire de toate șireagurile stélelor celor de taină să cinstéste, ca o împărăteasă.

Aleasă iaste’ ca revărsatul zorilor, pentru că ia au gonit noaptea și toată întunerecimea păcatului și au adus în lume Zioa cea purtătoare de viată

Aleasă iaste, că iaste izvor carele cu curgerile cereștilor bunătăți adapă sfânta Bisérică și tot sufletul creștinesc.

Aleasă iaste, că iaste chiparos carele cu nălţimea covârșaște ceriurile și pentru mirosul cel din fire s-au arătat departe de toată stricăciunea.

Aleasă iaste, că iaste crin, că măcar de au și născut între mărăcinii nenorocirii ceii de obste, iar nu ș-au pierdut niciodată podoaba albiciunii.

Aleasă iaste, că iaste nor carele n-au ispitit nicio greime a păcatului.

Aleasă iaste, pentru că iaste Fecioară mai nainte de nastere, Fecioară în naștere, Fecioară și după naștere si iaste o adâncime nepricepută a bunătăţilor și o icoană însuflețită a frumoseților celor cerești. Iaste o grădină încuiată dintru caré au esit Floarea cea neveștejită, și fântână pecetluită, dintru care au curs Izvorul Vieţii, Hristos. Amin.

Sfântul Antim Ivireanul

Rugăciunea este Dumnezeu care lucrează toate în toți.

Grigorie Sinaitul

Întrucât misiunea Bisericii are loc și prin unelte de comunicare specifice mileniului al III-lea, prezentăm și aici conținutul acestor instrumente de catehizare.

Dacă nu ne cunoaștem cum ne-a făcut Dumnezeu, nu ne vom cunoaște cum ne-a făcut păcatul.

Grigorie Sinaitul

„Pentru robii lui Dumnezeu care acum se logodesc unul cu altul prin unirea (împărtășirea) nunţii și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie binecuvântată nunta lor ca și aceea din Cana Galileii, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să li se dăruiască lor înțelepciune, bună înțelegere, rod pântecelui spre folos, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se veselească ei la vederea fiilor și a fiicelor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să le dăruiască lor și nouă toate cererile spre mântuire, Domnului să ne rugăm”. (Taina Cununiei)

Rostită de către preot în numele întregii comunități bisericești pentru a implora binecuvântarea lui Dumnezeu asupra cuplului care se căsătorește, ectenia de mai sus are rolul de a cere ajutorul și îndrumarea lui Dumnezeu asupra celor doi tineri care urmează să-și unească destinele în cadrul căsătoriei creștine. În timp ce preotul rostește ecteniile, comunitatea bisericească și părinții cuplului se unesc în rugăciune pentru ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe cei doi soți cu iubire, înțelepciune, răbdare și unitate în toate împrejurările vieții lor.

Aceste ectenii reprezintă, de asemenea, recunoașterea faptului că unirea bărbatului cu femeia nu este doar o uniune între doi indivizi, ci este integrată în viața Bisericii și este susținută de comunitatea credincioșilor. Prin intermediul ecteniilor, credincioșii își exprimă dorința ca noul cuplul să fie binecuvântat și îndrumat de Dumnezeu pe tot parcursul călătoriei lor conjugale.

Ștefan Vlădoianu

Scufundă-te… în tine, ca să ieși din păcat, și vei afla acolo trepte pe care vei putea să urci.

Nichifor din Singurătate