Așa cum spunem: „Tatăl nostru”, fiindcă este Tatăl celor care-L înțeleg și cred în El, tot astfel spunem: „Pâinea noastră”

Marți, a treia săptămână a Postului

Celui ce marea cea neumblată şi cu valuri, cu dumnezeiasca Sa poruncă a uscat-o şi a trece pedestru prin ea pe poporul israelit l-a povăţuit, Domnului să-l cântăm căci cu slavă S-a preaslăvit.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cununa neveştejită a laudelor tale acum o țese Biserica în Duhul, Preacurată, şi-ţi aduce cu evlavie împreună cu Arhanghelul Gavriil, vestitorul nunții, cântând „bucură-te” şi slăvindu-te după cuviință.

Lucrând via cea purtătoare de viață, Maica lui Dumnezeu, Prealăudată, pe Hristos Domnul, pământ sfânt al Tatălui te-ai arătat mai presus de cuget, de Dumnezeu dăruită, şi ai adăpat lumea, Curată, cu băutura vieții celei dumnezeiești.

Slavă...

Tu ai născut, Nepătată, pe Hristos Cârmuitorul şi Domnul, Mântuitorul, ca pe un liman liniştit, izbăvind de amarnica furtună toată lumea învăluită cumplit de valurile păcatelor şi primejduită.

Şi acum...

Cetate de scăpare şi de mântuire pe tine toți credincioşii cunoscându-te, Marie, Maica lui Dumnezeu, ție ne rugăm cu căldură, primeşte rugăciunile credincioşilor tăi rugători şi dezleagă-i pe toţi de osânda păcatelor.

Cu aceste desfătătoare cântări din Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru glasul 2, facere a monahiei Tecla, a fost împodobită slujba Pavecerniței Mari, marți în a treia săptămână din Post, 2 aprilie 2024.

La finalul slujbei s-a continuat lectura exegezei patristice a Rugăciunii domnești, întreprinsă de Sfântul Ciprian al Cartaginei în opusul De Dominica oratione (Despre Rugăciunea domnească), lucrare scrisă prin anii 250-252:

Mergând cu rugăciunea mai departe, cerem și spunem: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”. Aceste cuvinte pot fi înțelese și spiritual, dar și simplu, fiindcă ambele sensuri, prin înțelepciunea divină, sunt de folos mântuirii. Într-adevăr, Hristos este Pâinea vieţii, iar această Pâine nu este a tuturor, ci a noastră, Și, așa cum spunem: „Tatăl nostru”, fiindcă este Tatăl celor care-L înțeleg și cred în El, tot astfel spunem: „Pâinea noastră”, fiindcă Hristos este Pâinea noastră, a celor care ne împărtășim din trupul Lui. Cerem însă ca această Pâine să ne fie dată zilnic, ca nu cumva noi, care suntem cu Hristos și primim zilnic ca hrană a mântuirii Euharistia Lui, săvârșind cumva vreo greșeală mai gravă, în timp ce suntem ținuți departe și suntem lipsiţi de comuniune, să fim opriţi de la Pâinea cerească, să fim separați de trupul lui Hristos, având în vedere că El Însuși predică și spune: „Eu sunt Pâinea vieţii, Care am coborât din cer; dacă va mânca cineva din Pâinea Mea, va trăi în veci. Dar Pâinea pe care o voi da este trupul Meu, pentru viaţa lumii”. Prin urmare, atunci când spune că cel care a mâncat din Pâinea Lui trăiește în veci, după cum e de la sine înțeles că trăiesc cei care au parte de trupul Lui și primesc Euharistia, având dreptul de a se împărtăși, tot așa, dimpotrivă, trebuie să ne temem și să ne rugăm ca nu cumva cel oprit de la împărtășanie și despărțit astfel de trupul lui Hristos să rămână departe de mântuire, precum El Însuși ne atrage atenţia, zicând: „Dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi'. De aceea, cerem să ni se dea zilnic pâinea noastră, adică Hristos, pentru ca noi, cei care rămânem și trăim în Hristos, să nu ne îndepărtăm de sfinţirea și trupul Lui.