Auzirea duhovnicească a Scripturii

Nu numai cu pâine se va hrăni omul

Sfântul Simeon Noul teolog compară ascultarea cuvintelor Scripturii cu participarea la un ospăț duhovnicesc. Cuvintele lui Dumnezeu creează mediul exercitării percepţiei spirituale și, totodată, îl hrănesc pe om duhovnicește:

,,...Cel ce șade la masă și nu are poftă de cele puse înainte e vădit că-i lipsește sănătatea potrivit firii; tot așa cel ce ascultă citirea dumnezeiască şi nu se desfată sufletește cu bucurie negrăită și cu poftă imaterială în chip imaterial de cuvintele cele imateriale și dumnezeiești, și nu-și umple cu mintea toate simţirile din dulceața acestora, e neputincios în credinţă (Rom 4, 19) şi n-a gustat niciodată din darurile duhovnicești, mistuit fiind de foame și de sete în mijlocul celor mai multe bunătăți. Însă așa cum, atunci când e spălat cu apă, mortul nu simte nimic, tot așa cel inundat de valurile făcătoare-de-viată și dumnezeiești ale cuvântului nu simte nimic”.

Când Sfântul Simeon vorbește despre auzirea cuvintelor Scripturii înțelege mai mult decât simpla auzire sau percepție. La nivel duhovnicesc, auzirea Scripturii se traduce într-o străpungere a inimii spre pocăință. Inima omului rezonează la cuvintele lui Dumnezeu readuse în câmpul atenției prin citirea Scripturii. Mai mult -și aici ni se relevă limitele conceptelor omenești - această auzire duhovnicească a Scripturi îi dăruiește omului și o hrănire sau o întărire spirituală. Hrănirea sau participarea la ospăţul spiritual este o pregustare reală a împărtășirii de Dumnezeu, de care se vor bucura sufletele drepților în viața de după moarte.

Pr Alexandru Roșu