Ca nu cumva cineva, semeţindu-se peste măsură, să piară, este instruit și învăţat că zilnic păcătuiește
Joi, a treia săptămână a Postului
Întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon puterea cea preaîntrarmată, iar Cuvântul întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prea rău, Domnul cel Preaînalt, căci cu slavă S-a preaslăvit
În glas de cântări sfinte, laudă cu mulțumire după datorie cânt ție, Născătoare de Dumnezeu, pentru care mântuieşte-mă pe mine şi pe toți cei ce te au pe tine ajutor, căci tu, Stăpână, după Dumnezeu, eşti mie scăpare.
Din toată tulburarea neaşteptată, numai cât rostesc numele tău, mă şi slobozesc de frică. Aşa de mare este harul tău şi aşa de mare este nemăsuratul tău ajutor, prin care oricine aleargă la tine, Stăpână, cu dinadinsul din nevoi se izbăveşte.
Slavă...
Căzând în valul ispitelor, când te-am căutat pe tine şi nu ai potolit îndată valul? Când nu ai liniştit mintea mea? Din toată ocara m-ai smuls. Pentru aceasta, te laud pe tine, Stăpână, şi laud puterea ta.
Şi acum...
Deznădăjduindu-mă de mulțimea chinurilor, plâng şi te aflu pe tine apărătoare şi izbăvitoare din nevoi. Eşti mie ajutor neîncetat, pentru aceea, te binecuvintez, Stăpână, şi laud puterea ta.
Cu aceste îmbucurătoare cântări din Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru glasul 2, facere a Sfântului Teodor Studitul, a fost împodobită slujba Pavecerniței Mari, joi în a treia săptămână din Post, 4 aprilie 2024.
La finalul slujbei s-a continuat lectura exegezei patristice a Rugăciunii domnești, întreprinsă de Sfântul Ciprian al Cartaginei în opusul De Dominica oratione (Despre Rugăciunea domnească), lucrare scrisă prin anii 250-252:
Ca nu cumva cineva, considerându-se nevinovat, să fie mulțumit de sine și, semeţindu-se peste măsură, să piară, este instruit și învăţat că zilnic păcătuiește, de vreme ce porunca este aceea de a ne ruga zilnic pentru păcatele noastre. De altfel, acesta este și sfatul lui Ioan, în epistola sa, când spune: „Dacă vom zice că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înșine și nu este în noi adevăr. Dar, dacă ne vom mărturisi păcatele, credincios și drept este Domnul, Care ne iartă păcatele”. În epistola sa a cuprins ambele îndatotiri, pentru că trebuie și să ne rugăm pentru păcatele noastre, și să dobândim iertarea pe care o cerem. De aceea a spus că Domnul este credincios, rămânând fidel promisiunii făcute de a ierta păcatele, fiindcă Cel care ne-a învăţat să ne rugăm pentru iertarea datoriilor și a păcatelor noastre ne-a promis, totodată, milostivirea Tatălui şi iertarea ce va urma.