Scriptura despre ieşirea evreilor s-a citit şi cuvintele tainei s-au lămurit: cum oaia se junghie şi cum poporul se mântuiește. Înţelegeţi, dar, iubiţilor! Nouă şi veche, veşnică şi vremelnică, stricăcioasă şi nestricăcioasă, muritoare şi nemuritoare e taina Paştelui: veche după Lege și nouă după Cuvântul, vremelnică pentru prefigurare, veşnică pentru har, stricăcioasă pentru junghierea oii, nestricăcioasă pentru viața Domnului, muritoare pentru îngroparea în pământ, nemuritoare pentru învierea din morţi; veche e Legea, nou Cuvântul, vremelnică prefigurarea, veşnic harul, stricăcioasă oaia, nestricăcios Domnul, junghiat ca miel, înviat ca un Dumnezeu. Căci „ca oaie spre junghiere s-a adus”, dar nu era oaie, „şi ca un miel fără de glas” [Is 53, 7], dar nu era miel; pentru că prefigurarea a trecut, iar adevărul s-a aflat.
În locul mielului a venit Dumnezeu, în locul oii un om, iar în om Hristos Care cuprinde toate.
Aşadar, junghierea oii, fala Paștelui şi Scriptura Legii au fost până la Hristos Iisus, pentru Care s-au făcut în Legea cea veche toate, încă și mai mult în cuvântul cel nou.
Fiindcă acum Legea s-a făcut Cuvânt şi vechiul nou — ieşind împreună din Sion şi Ierusalim —, porunca s-a făcut har, prefigurarea adevăr, mielul Fiu, oaia om, şi omul Dumnezeu.
Căci fiind născut ca un Fiu, adus ca un miel, junghiat ca o oaie şi îngropat ca un om, a înviat din morți ca un Dumnezeu, fiind prin fire Dumnezeu şi om.
El este toate: lege întrucât judecă, cuvânt întrucât învaţă, har întrucât mântuieşte, Tată întrucât naşte, Fiu întrucât se naşte, oaie întrucât pătimeşte, om întrucât se îngroapă, Dumnezeu întrucât învie.
Acesta este Iisus Hristos! Lui fie slava în veci. Amin. (Meliton de Sardes, trad. Ioan I. Ică Jr)
Comments
No posts