O, taină mare şi nepovestită! Junghierea oii s-a aflat mântuire a lui Israel, moartea oii s-a făcut viaţa poporului, iar sângele a îndepărtat îngerul.
Spune-mi îngere, ce te-a dat înapoi? Junghierea oii sau moartea Domnului? Moartea oii sau prefigurarea Domnului? Sângele oii sau Duhul Domnului?
Vădit este că ai dat înapoi văzând făcându-se taina Domnului în oase, viaţa Domnului în junghierea oii, prefigurarea Domnului în moartea oii. De aceea nu l-ai lovit pe Israel ci numai Egiptul l-ai lipsit de copii.
Ce este această taină nouă: Egiptul lovit spre pierzanie, iar Israel păzit spre mântuire? Ascultaţi puterea tainei.
Nimic din cele spuse şi făcute, iubiţilor, nu este fără înţeles de parabolă şi fără un model prealabil. Fiindcă toate câte se fac şi se spun sunt o parabolă: cele spuse sunt o parabolă, iar cele făcute sunt prefigurare, ca aşa cum cele făcute se arată prin prefigurare, aşa cele spuse să se lumineze prin parabolă.
Dacă nu se face după un model pregătit dinainte, nimic nu se înalță. Oare nu se văd cele viitoare printr-o icoană prefigurată? De aceea se face un model al construcţiei viitoare fie din ceară, fie din lut, fie din lemn: pentru ca ceea ce urmează să se înalțe mai presus în măreție, mai tare în putere, mai frumos în chip şi mai bogat în podoabă să se vadă printr-un model mic şi stricăcios.
Dar când a fost înălțat lucrul al cărui model era, atunci ceea ce poartă icoana a ceea ce va fi se desface întrucât ajunge nefolositor, lăsându-și chipul la ceea ce există acum cu adevărat. Fiindcă ceea ce odinioară era cinstit ajunge lipsit de cinste, dat fiind că se arată ceea ce este cinstit prin fire.
Pentru că fiecare lucru îşi are vremea lui: modelul îşi are timpul lui, iar materialele îşi au timpul lor. Faci modelul adevărului. Îl doreşti pentru că vezi în el icoana a ceea ce va fi. Aduci materialul pentru model. Îl doreşti pentru ceea ce se va înălţa prin el. Săvârşeşti lucrul, şi numai pe acesta îl doreşti, pe acesta îl iubeşti, numai în el vezi şi modelul şi materia şi adevărul.
Aşadar, aşa cum stau lucrurile în modelele stricăcioase aşa stau şi în cele nestricăcioase, cum e în cele pământeşti, aşa e şi în cele cereşti. Căci mântuirea şi adevărul Domnului au fost prefigurate în popor [Israel], iar învăţăturile Evangheliei au fost vestite mai înainte de Lege.
Poporul s-a făcut ca modelul unui plan, iar Legea ca scrierea unei parabole, dar Evanghelia e şi explicarea legii, iar Biserica e sălaşul adevărului.
Deci modelul era cinstit înainte de a veni adevărul, iar parabola minunată înainte de tâlcuirea ei. Adică: poporul era cinstit înainte de a fi fost înălțată Biserica, iar Legea era minunată înainte de a fi venit la lumină Evanghelia.
Dar când Biserica s-a înălţat şi Evanghelia a stat înainte, atunci prefigurarea s-a golit predându-şi puterea adevărului şi Legea s-a împlinit predându-şi puterea Evangheliei. În felul în care prefigurarea s-a golit predându-şi chipul către ceea ce este prin fire adevărat, iar parabola se goleşte spre a fi luminată prin tâlcuire.
Aşa şi Legea a fost împlinită când a venit la lumină Evanghelia, poporul s-a golit când s-a înălțat Biserica, şi prefigurarea s-a desfăcut când s-a arătat Domnul, iar astăzi s-au făcut lipsite de cinste cele cinstite mai înainte
prin arătarea celor cinstite prin fire.
Pentru că odinioară era cinstită junghierea oii, iar acum e necinstită pentru viaţa Domnului. Cinstită era moartea oii, dar acum necinstită pentru mântuirea Domnului; cinstit era sângele oii, dar acum e necinstit pentru Duhului Domnului; cinstit era mielul cel fără de glas, dar acum necinstit pentru Fiul Cel fără de prihană, cinstit era templul acesta de jos, dar acum necinstit pentru Hristos Cel de sus; cinstit era Ierusalimul de jos, dar acum e necinstit pentru Ierusalimul cel de sus; cinstită era moştenirea cea sfântă, dar acum necinstită pentru harul cel larg. Fiindcă slava lui Dumnezeu nu s-a aşezat într-un singur loc, nici într-un colţ mic al pământului, ci harul Lui s-a revărsat peste toate marginile lumii şi aici s-a sălăşluit cortul Dumnezeului Atotţiitorul prin Iisus Hristos; Lui fie slava în veci. Amin. (Meliton de Sardes, trad Ioan I. Ică Jr)
Comments
No posts