Întâi Domnul a rânduit mai dinainte pătimirile Sale în patriarhi, în profeţi şi în tot poporul, pecetluindu-le prin Lege şi prin profeți. Căci întrucât cele ce aveau să fie urmau să se facă într-un chip nou și măreț, ele au fost rânduite mai înainte de departe, ca, atunci când se vor face, să dobândească crezare ca unele prefigurate de demult.
Aşa şi taina Domnului, fiind prefigurată de demult şi văzută astăzi, câştigă credinţă când este săvârşită, deşi e socotită nouă de către oameni. Fiindcă taina Domnului e veche şi nouă: veche prin prefigurare, nouă prin har. Dar dacă vei privi la prefigurarea aceasta, vei vedea prin desfăşurarea ei adevărul.
Aşadar, dacă vrei să vezi taina Domnului, priveşte la Abel cel omorât în chip asemănător, la Isaac cel legat în chip asemănător, la Iosif cel vândut în chip asemănător, la Moise cel lepădat în chip asemănător, la David cel prigonit în chip asemănător, la profeţii care au pătimit pentru Hristos în chip asemănător. Priveşte şi la oaia junghiată în pământul Egiptului, care a lovit Egiptul și a izbăvit pe Israel prin sângele ei.
Dar taina Domnului e vestită şi de glasul profeților. Căci zice Moise poporului: „Şi veţi vedea viaţa voastră spânzurată înaintea ochilor voştri zi și noapte, şi nu veţi crede în viaţa voastră”.
Iar David a spus: „Pentru ce tremură neamurile şi popoarele cugetă cele deşarte? Împărații pământului s-au pus în mişcare şi domnii s-au adunat în acelaşi loc împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său”.
Iar leremia spune: „Sunt ca un miel fără răutate adus spre junghiere. Iar ei cugetă împotriva mea cele rele spunând: veniţi să aruncăm lemn în pâinea lui şi să-l izgonim din pământul celor vii şi numele lui să nu se mai pomenească”.
Iar Isaia: „Ca o oaie spre junghiere s-a dus, şi ca un miel fără de glas înaintea celui ce-l tunde aşa nu şi-a deschis gura lui. Iar neamul lui cine îl va spune?”
Multe altele au fost vestite de mulți profeţi despre taina Paştelui, care e Hristos; a Lui fie slava în veci. Amin.
Acesta, venind din ceruri pe pământ pentru cel ce pătimea, îmbrăcându-se în acela printr-o Maică Fecioară şi ieşind om, a pătimit pătimirile celui ce pătimea şi prin trupul ce putea pătimi a nimicit pătimirile trupului, iar prin Duhul Său ce nu putea muri a omorât moartea omorâtoare de om.
Fiindcă Acesta, Cel adus ca un miel şi junghiat ca o oaie, ne-a izbăvit pe noi din închinarea la lume ca din pământul Egiptului, ne-a dezlegat din robia diavolului ca din mâna lui Faraon, şi ne-a pecetluit sufletele cu Duhul Său, iar membrele trupului cu sângele Său.
Acesta e Cel ce a acoperit moartea de ruşine, și pe diavolul l-a îmbrăcat în haină de doliu, ca Moise pe Faraon. Acesta e Cel ce a lovit fărădelegea şi a lipsit de copii nedreptatea, ca Moise Egiptul. Acesta e Cel ce ne-a izbăvit pe noi din robie la libertate, din întuneric la lumină, din moarte la viaţă, din tiranie la Împărăţia cerurilor, făcând din noi preoţie nouă şi popor veşnic.
Acesta este Paştele mântuirii noastre. Acesta este Cel ce a răbdat multe în multe. Acesta e Cel ce a fost omorât în Abel, legat în Isaac, pribeag străin în lacob, vândut în Iosif, lepădat în Moise, junghiat în miel, prigonit în David, necinstit în profeţi.
Acesta e Cel întrupat în fecioară, legat de lemn, îngropat în pământ, înviat din morți, înălţat la cele mai înalte ale cerurilor.
Acesta e mielul cel fără glas, Acesta e mielul cel omorât. Acesta e Cel născut din Maria, mieluşeaua cea bună. Acesta e cel ce a fost luat din turmă, dus la junghiere, jertfit seara, îngropat noaptea, Cel ce n-a fost zdrobit pe lemn, nu s-a destrămat în pământ, a înviat din morţi şi a înviat pe om prin mormântul cel de jos.
Acesta a fost omorât. Şi unde a fost omorât? În mijlocul Ierusalimului. De ce? Pentru că pe ologii lor i-a vindecat, pe leproşii lor i-a curăţit, pe orbii lor i-a dus la lumină şi pe morții lor i-a înviat. De aceea a pătimit. Undeva în Lege şi în Profeţi stă scris: „Mi-au răsplătit rele pentru bune şi părăsire sufletului meu, cugetând asupra mea cele rele şi zicând: să-l legăm pe cel drept pentru că nu ne e de nici un folos”.
De ce ai făcut, Israele, noua nedreptate? Ai necinstit pe Cel ce te-a cinstit pe tine. Ai dispreţuii pe Cel ce te-a slăvit pe tine. Ai tăgăduit pe Cel ce te-a mărturisit pe tine. L-ai bârfit pe Cel ce te-a vestit pe tine. L-ai omorât pe Cel ce te-a făcut viu pe tine. Ce-ai făcut Israele?
Oare nu s-a scris pentru tine: „Să nu verşi sânge nevinovat, ca să nu mori rău” Eu însă, a zis Israel, l-am omorât pe Domnul. De ce? „Pentru că se cădea să pătimească.” Te-ai înşelat, Israele, cugetând cu vicleşug unele ca acestea despre junghierea Domnului.
Trebuia să pătimească, dar nu de la tine. Trebuia să fie necinstit, dar nu de către tine. Trebuia să fie judecat, dar nu de tine. Trebuia să fie spânzurat, dar nu de către dreapta ta.
Acesta e, Israele, glasul pe care trebuia să-l strigi către Dumnezeu: „O, Stăpâne, dacă trebuia ca Fiul să pătimească și aceasta e voia Ta, să pătimească, dar nu de la mine; să pătimească, dar de la un neam străin; să fie judecat de cei netăiaţi-împrejur, să fie răstignit de dreaptă tiranică, dar nu de a mea.”
Dar tu, Israele, n-ai strigat către Domnul cu glasul acesta. Nu te-ai curățit pentru Stăpânul, nici nu te-ai temut de lucrurile Lui.
Nu te-a înspăimântat mâna uscată dată înapoi trupului, nici ochii orbilor deschişi prin mâna Lui, nici trupurile ologite ridicate prin glasul Lui, nici semnul cel mai nou: ca un mort să fie sculat din mormânt după patru zile.
Tu însă, disprețuind acestea, în seara junghierii Domnului pregăteai piroane ascuţite, martori mincinoşi, funii şi bice, oţet şi fiere, sabie ca pentru un tâlhar ucigaș. Căci dându-I şi bice peste trup şi cunună de spini pe cap, ai legat şi mâinile care te-au plămădit din pământ, ai adăpat cu fiere gura cea bună care te hrănise spre viaţă şi ai omorât pe Domnul în praznicul cel mare.
Tu te veseleai, iar Acela flămânzea. Tu beai vin şi mâncai pâine, iar Acela oţet şi fiere. Tu străluceai la față, dar Acela S-a întunecat. Tu te bucurai, iar Acela Se întrista. Tu cântai psalmii, dar Acela era judecat. Tu porunceai, iar Acela era pironit. Tu dănțuiai, iar Acela era îngropat. Tu zăceai într-un pat moale, iar Acela în mormânt.
O, Israele, fără de lege, de ce ai făcut această nouă nelegiuire, aruncându-L unor pătimiri noi pe Domnul, pe Stăpânul tău, pe Cel ce te-a plăsmuit, pe Cel ce te-a făcut, pe Cel ce te-a cinstit, pe Cel ce Israel te-a numit pe tine?
Tu însă nu te-ai aflat a fi „Israel”, fiindcă nu L-ai văzut pe Dumnezeu, nu L-ai recunoscut pe Domnul, nici n-ai ştiut, Israele, că El este Cel Întâi născut al lui Dumnezeu, Cel ce S-a născut mai înainte de luceafăr, Cel ce a făcut lumina, Cel ce a făcut să strălucească ziua, Cel ce a deosebit întunericul, Cel ce a împlântat întâiul hotar, Cel ce a spânzurat pământul, Cel ce a uscat adâncul, Cel ce a întins tăria, Cel ce a împodobit lumea, Cel ce a potrivit în cer stelele, Cel ce a făcut să strălucească luminătorii, Cel ce a tăcut în cer pe îngeri, Cel ce a aşezat acolo tronurile, Cel ce a plăsmuit pe pământ pe om.
Acesta era Cel ce te-a ales şi te-a călăuzit pe tine de la Adam până la Noe, şi de la Noe până la Avraam, de la Avraam până la Isaac şi lacob, şi cei doisprezece patriarhi.
Acesta era Cel ce te-a călăuzit în Egipt şi te-a păzit acolo hrănindu-te în Pământul lui. Acesta era Cel ce te-a călăuzit în stâlpul de foc şi te-a acoperit
cu nor, Cel ce a despicat Marca Roşie şi te-a trecut prin ea şi a risipit pe vrăjmaşul său.
Acesta era Cel ce ţi-a dat mană din cer, Cel ce te-a adăpat din piatră, Cel ce ţi-a dat legea pe Muntele Horeb, Cel ce ţi-a dat moştenire pe pământ, Cel ce ţi-a trimis profeţi, Cel ce ţi-a ridicat împărați.
Acesta e Cel ce a venit la tine, Cel ce a tămăduit pe cei ce sufereau întru tine şi a sculat morţii tăi. Acesta e Cel faţă de care ai făcut necucernicie. Acesta e Cel faţă de care ai făcut nedreptate. Acesta e Cel pe care L-ai omorât. Acesta e Cel pe care L-ai vândut cu arginţi cerând de la El banii dajdiei.
Nerecunoscătorule, Israele, vino şi judecat să fii înaintea mea pentru nerecunoştința ta. Cât ai cinstit călăuzirea Lui? Cât ai cinstit aflarea părinţilor tăi? Cât ai cinstit pogorârea în Egipt şi hrănirca acolo prin bunul Iosif?
Cât ai cinstit cele zece plăgi? Cât ai cinstit stâlpul din noapte și norul din zi, şi trecerea prin Marea Roşie? Cât ai cinstit darea de mană din cer şi izvorârea de apă din piatră, darea legii pe Muntele Horeb, moştenirea pământului şi darurile date acolo?
Cât ai cinstit pe cei ce pătimeau şi pe care i-a vindecat pe când erai acolo? Cinsteşte-mi mâna uscată pe care a dat-o înapoi trupului.
Cinsteşte-mi orbii din naştere pe care i-a călăuzit la lumină prin glasul Său. Cinsteşte-mi morţii îngropaţi pe care i-a sculat din morminte după patru zile. Nepreţuite sunt darurile pe care ţi le-a făcut. Iar tu L-ai răsplătit cu necinste arătându-I nerecunoştinţă, răsplătindu-I rele pentru bune, întristare în loc de bucurie și moarte în loc de viaţă Lui, Celui pentru care se cuvenea să mori.
Căci dacă împăratul unui neam e răpit de vrăjmaşi, pentru el se face război, pentru el se sparg ziduri, pentru el se cuceresc cetăţi, pentru el se trimit răscumpărări, pentru el se trimit solii ca să fie luat înapoi, dacă e viu ca să fie redat vieţii, dacă e mort ca să fie îngropat.
Tu însă ai hotărât lucruri potrivnice împotriva Domnului tău. Căci pe Cel înaintea Căruia se închinau neamurile şi de Care se minunau cei nctăiați-împrejur şi pe care-L slăveau cei de neam străin, pentru Care chiar și Pilat şi-a spălat mâinile, pe Acesta L-ai omorât în praznicul cel mare.
Prin urmare, amar îţi este praznicul azimelor, precum stă scris pentru tine: „Veţi mânca azime cu ierburi amare”. Amare sunt pentru tine piroanele pe care le-ai înfipt, amară e pentru tine limba pe care ai ascuţit-o, amari sunt pentru tine martorii mincinoşi pe care i-ai adus. Amare sunt legăturile pe care le-ai pregătit. Amare bicele pe care le-ai ridicat spre lovire. Amar e pentru tine Iuda pe care l-ai plătit. Amar e pentru tine Irod căruia i-ai urmat. Amar pentru tine Caiafa pe care l-ai crezut. Amară e pentru tine fierea pe care i-ai gătit-o. Amar e pentru tine oţetul pe care l-ai făcut. Amar e pentru tine spinul pe care l-ai cules. Amare sunt pentru tine mâinile pe care le-ai însângerat. Pentru că L-ai omorât pe Domnul în mijlocul Ierusalimului.
Ascultaţi acum toate seminţiile neamurilor și vedeţi: omor nou s-a făcut in mijlocul Ierusalimului, în cetatea legii, în cetatea evreilor, în cetatea profeților, în cetatea socotită cea dreaptă. Şi cine a fost omorât? Cine e ucigaşul? Mă ruşinez să spun, dar sunt silit să grăiesc. Căci dacă noaptea s-ar fi făcut omorul sau în loc pustiu, ar fi fost uşor să se păstreze tăcerea; dar acum omorul nedrept al Celui drept sa făcut în mijlocul pieţei şi a cetăţii, în mijlocul cetăţii în văzul tuturor.
Şi s-a înălțat pe lemn şi o inscripție arătând Cine e cel omorât. Cine e acesta? E greu a o spune, dar a nu o spune e încă şi mai înfricoșător. Ascultaţi însă tremurând pentru Cine s-a cutremurat pământul: Cel ce a spânzurat pământul se spânzură. Cel ce a înfipt cerurile e înfipt pe lemn. Cel ce a întărit toate e întărit pe lemn. Stăpânul e batjocorit. Dumnezeu este omorât. Împăratul lui Israel e dat jos de mâna israeliților. O, omor nou, o nedreptate nouă! Stăpânul Și-a schimbat înfăţişarea ajungând gol cu trupul şi nu s-a învrednicit nici de o haină ca să nu fie văzul. De aceea luminătorii şi-au întors fața şi ziua s-a întunecat, ca să ascundă pe Cel ce a fost dezgolit pe lemn, pentru a întuneca nu trupul Domnului, ci ochii acestor oameni.
Căci dacă n-a tremurat poporul, a tremurat pământul. Dacă nu s-a temut poporul, s-au temut cerurile. Dacă nu şi-a rupt hainele poporul, şi-a rupt hainele îngerul. Dacă poporul nu s-a tânguit, „a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glas”.
Pentru aceasta, Israele, n-ai tremurat pentru Domnul, nu te-ai înfricoşat pentru Domnul, n-ai jelit pentru Domnul; pentru întâi-născuţi ai jelit, dar pentru Domnul Cel spânzurat nu ţi-ai sfâşiat veşmintele deşi pentru cei omorâţi ai tăi îți rupeai veșmintele. Ai lăsat pe Domnul şi nu vei fi aflat de El. Ai doborât pe Domnul şi ai fost doborât la pământ.
Și acum zaci mort, dar Acela va învia din morţi şi va urca la cele mai înalte ale cerurilor. Fiind Domn, Care a îmbrăcat pe om, a pătimit pentru cel ce pătimea, a fost legat pentru cel ţinut, a fost osândit pentru cel osândit şi a fost îngropat pentru ce îngropat, a înviat din morți şi a strigat cu glas mare aceasta: „Cine e cel ce se judecă cu Mine? Să se arate! Eu l-am dezlegat pe cel osândit”. Eu am dat viaţă celui mort. Eu l-am înviat pe cel îngropat.
Cine e cel ce mi se împotriveşte în cuvânt? Eu, zice, sunt Hristosul. Eu Sunt Cel ce am nimicit moartea, Cel ce am biruit asupra vrăjmaşului, Cel ce am călcat iadul în picioare şi am legat pe cel puternic, Care am răpit omul la cele mai înalte ale cerurilor, Eu, Hristos!
Veniţi, aşadar, toate semințiile oamenilor cele împietrite în păcate și primiți iertarea păcatelor! Fiindcă Eu sunt iertarea voastră, Eu Paştele mântuirii, Eu mielul cel junghiat pentru voi, Eu răscumpărarea voastră, Eu viaţa voastră, Eu învierea voastră, Eu lumina voastră, Eu mântuirea voastră, Eu împăratul vostru. Eu vă duc la cele mai înalte ale cerurilor, Eu vă voi arăta pe Tatăl Cel veşnic, Eu vă voi învia prin dreapta Mea!”
Acesta este Cel ce a făcut cerul şi pământul, Cel ce l-a plăsmuit dintru început pe om, Cel ce a fost vestit prin Lege şi Profeţi, Cel ce S-a întrupat în fecioară, Cel ce a fost legat pe lemn, Cel ce a fost îngropat în pământ, Cel ce a înviat din morți şi S-a înălţat la cele mai înalte ale cerurilor, Cel ce șade de-a dreapta Tatălui, Cel ce are puterea de a judeca şi mântui toate, prin Care Tatăl a făcut cele dintru început şi până în veci.
El este Alfa și Omega, El este începutul și sfârşitul — început nepovestit şi sfârşit nebănuit — El e Hristos, El e Împăratul, El e Iisus, El e generalul, El e Domnul, El e Cel ce a înviat din morți, El e Cel ce a șezut de-a dreapta Tatălui! Îl poartă pe Tatăl şi e purtat de Tatăl. Lui fie slava şi tăria în veci! Amin. (Meliton de Sardes, trad Ioan I. Ică Jr)
Comments
No posts