Citind, aflăm. 2

Strana bisericii nu este loc pentru confort ci pentru intensificarea rugăciunii

Chipul preacuratei pătimiri, întru sine însuşi mai-nainte l-a arătat Moise, în mijlocul preoţilor stând. Şi ca o Cruce închipuindu-se cu întinderea mâinilor, a biruit puterea lui Amalec celui atotpierzător. Pentru aceasta să cântăm lui Hristos, Dumnezeului nostru că S-a preamărit. (din Canonul Înălțării Sfintei Cruci)

Ce înţeles poți culege, iubite cititorule, din acest tropar? Într-adevăr, unul folositor pentru suflet. Cât timp Moise avea atunci mâinile înălțate în chipul crucii, poporul israelit îl biruia pe Amalec, iar când le cobora, învingea Amalec.„Şi a fost că atunci când Moise își ridica mâinile, biruia Israel; iar când își lăsa mâinile, biruia Amalec“ —, tot așa și tu acum, cât timp ai mâinile înălțate la rugăciune în chipul crucii, ai să-l biruieşti pe Amalec cel inteligibil, diavolul, care te războieşte și nu te lasă să treci și să mergi în Ierusalimul cel de sus. Dar când, nepăsător fiind, lași mâinile jos și strici chipul biruitor al crucii, atunci,potrivit lui Vasile, Israelul din noi va fi biruit, adică mintea noastră străvăzătoare, fiindcă Israel înseamnă „mintea care Îl vede pe Dumnezeu “. De aceea prorocul David a făcut odinioară acest lucru; iar apoi Pavel ne cere să ne ridicăm mâinile la rugăciune. De ce? Ca în vremea rugăciunii să întipărim asupra noastră chipul biruitor al crucii. Cel dintâi zice: „Ridicarea mâinilor mele — jertfă de seară“, iar celălalt ne cere: „Așadar, vreau ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte.“ Acesta este motivul pentru care Biserica lui Hristos a gândit stranele în biserică, anume ca, atunci când creștinii se roagă, să-și sprijine mâinile pe părțile laterale ale stanelor (fiindcă nu pot să-și ţină mâinile înălțate în tot răstimpul rugăciunii din biserică), așa încât să închipuiască cinstita cruce, cum a închipuit-o Moise atunci, câtă vreme avea mâinile înălțate.”

Sfântul Nicodim Aghioritul, Eortodromion