Citind, aflăm. 3

Aprofundând înțelesul titlului „Împăratul slavei” ce apare uneori pe cruci

Episcopul Milanului, Sfântul Ambrozie, accentuează, ca puţini alții consecințele umanităţii hristice. Hristos se îndoieşte, se tulbură ca om. Nu se tulbură virtutea, ci sufletul lui omenesc. Căci Cuvântul, Verbul a luat nu numai trup, ci și suflet omenesc. Și fiindcă a luat suflet, a luat și afectele sufletului. Ca Dumnezeu, El nu se putea tulbura sau n-ar fi putut muri.

Expresia „a fost răstignit Împăratul slavei” nu trebuie luată în înțelesul că El a fost răstignit în slava Sa, ci întrucât Același era și Dumnezeu și om, Dumnezeu prin dumnezeirea persoanei și omul Iisus Hristos prin luarea trupului, se zice că a fost răstignit „Împăratul slavei”.

Deși Dumnezeu e veşnic, El s-a întrupat nu împărțindu-se ci rămânând unul Singur, pentru că cele două elemente formează unul singur. El e unul singur în amândouă, adică şi în dumnezeire și în trup. Nu e unul din Tatăl și altul din Fecioara, ci acelaşi, dar în alt chip din Tatăl, în alt chip din Fecioară. O naștere nu aduce prejudicii celeilalte, trupul n-aduce prejudicii dumnezeirii, De aceea cele două firi își păstrează sensul și atributele fără să se contrazică sau să se excludă in una și aceeași persoană.

Ioan Gh. Coman, Și Cuvântul trup S-a făcut