Excurs catehetic referitor la Sfânta Liturghie (VI)
Dublul simbolism al proscomidiei — Pătimire și Întrupare
Așadar, potrivit celor spuse mai sus, „ofranda”, „pâinea”, „binecuvântarea” şi „pârga” [prescura] se ia drept figură a Pururea Fecioarei şi de Dumnezeu Născătoarei care, prin bunăvoirea Tatălui, cu voinţa Fiului şi Cuvântului Său și cu venirea Duhului Sfânt primindu-L în ea pe Unul din Sfânta Treime, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, L-a născut Dumnezeu desăvârșit şi om desăvârşit. Şi iarăși, aşa cum Dumnezeul Cel mai presus de fiinţă, luând din ea trup într-o singură ipostasă/subzistență, a fost şi om desăvârșit, asemenea nouă în toate afară de păcat, tot așa şi acum ca dintr-un pântec, din sângele și carnea trupului Fecioarei, trupul Domnului este tăiat din pâinea întreagă a „binecuvântării” și „ofrandei” după cum a primit Marea Biserică cu un fier care se numeşte și „suliță”, chiar dacă încă nu este vremea ei, și așa este afierosit scos din mijlocul ei cu o subzistență proprie. Și, pregătind împreună cu aceasta și vinul care la vremea cuvenită a Pătimirii va fi făcut, prin venirea de viață făcătorului Duh, Sângele Domnului, diaconul care lucrează aceasta le lasă la locul punerii-înainte, după ce preotul spune peste ele rugăciunea acesteia [a punerii-înainte]. Diaconul, care taie din „binecuvântare” [prescură] trupul lui Dumnezeu, imită pe îngerul care a spus Fecioarei acel „Bucură-te!” [Lc 1, 28]. Chiar dacă îl taie și preoții, dar la Marea Biserică ofranda se tăia şi de diaconi, aşa cum se săvârşea în vechime. Aşadar diaconul, care lucra în vechime aceasta potrivit tipicului Marii Biserici, pregătește împreună cu aceasta şi vinul care la vremea cuvenită a Pătimirii va fi făcut prin venirea de viață făcătorului Duh Sângele Domnului, și le lasă la locul punerii înainte, după care iereul/preotul spune peste ele rugăciunea acesteia [punerii-înainte]. Prin urmare, Trupul Domnului e lăsat pe masa punerii înainte ca în Betleem, unde S-a născut Hristos, ale Cărui ieșiri sunt de la început, din zilele veacului [ Mi 5, 1]. Dar totodată şi ca în Nazaret. Şi, pe lângă aceasta, masa punerii-înainte ține și locul viețuirii Lui în Capernaum — căci de aceea am spus în introducere că un singur lucru din cele figurate acum se celebrează în locul a două sau trei lucruri din cele de atunci — și, simplu spus, punerea-înainte [proscomidia] împlinește timpul de treizeci de ani și viața Lui dinainte de Botez. (Nicolae al Andidei)