Ia și citește! Ziua 114

Asceza citirii Sfintei Scripturi

Niciun îndemn nu poate fi mai bun decât cuvintele adevărului însuși, Sfânta Scriptură (Origen)

Cartea 2 Regi, 20

1.Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis către Ioab: "Mă duc să vestesc pe regele că 1.Din întâmplare, se afla acolo un om netrebnic, anume Şeba, fiul lui Bicri veniamineanul. Acesta a sunat din trâmbiţă şi a zis: "Noi n-avem nici o împărtăşire cu David şi nici o legătură cu fiul lui Iesei! Fiecare la cortul său, Israele!"

2.Atunci s-au despărţit de David toţi Israeliţii şi s-au dus după Şeba, fiul lui Bicri. Iudeii însă au rămas de partea regelui lor, de la Iordan, până la Ierusalim.

3.Ajungând apoi David la casa sa în Ierusalim, a luat regele pe cele zece concubine pe care le lăsase să aibă în grijă casa şi le-a pus într-o casă deosebită, sub supraveghere şi le purta de grijă, dar nu se ducea la ele. Şi au trăit ele acolo până la moartea lor, ca văduve.

4.Apoi a zis David către Amasa: "În timp de trei zile cheamă pe Iudei la mine şi să vii şi tu aici!"

5.Şi s-a dus Amasa să cheme pe Iudei, dar a zăbovit mai multă vreme decât i se dăduse.

6.Atunci David a zis lui Abişai: "Acum Şeba, fiul lui Bicri, are să ne facă mai mult rău decât Abesalom. Ia tu slugile stăpânului tău şi urmăreşte-l, ca să nu-şi găsească cetăţi întărite şi să nu scape din ochii noştri!"

7.Şi a plecat Abişai, urmat de oamenii lui Ioab, de Cheretieni şi Peletieni şi de toţi oamenii buni de luptă din Ierusalim, să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.

8.Dar pe când erau ei aproape de piatra cea mare, de lângă Ghibeon, s-a întâlnit cu ei Amasa. Ioab era îmbrăcat cu hainele sale ostăşeşti şi încins cu sabia care atârna la şold în teaca ei, în care intra şi ieşea foarte uşor.

9."Eşti sănătos, frate?" a zis Ioab către Amasa. Apoi a apucat Ioab pe Amasa cu mâna de barbă, ca să-l sărute.

10.Amasa însă nu s-a ferit de sabia care era în mâna lui Ioab şi acesta l-a lovit cu ea în pântece şi i-a vărsat măruntaiele jos şi nu i-a mai dat altă lovitură. Şi Amasa a murit. Apoi Ioab cu fratele său Abişai au alergat după Şeba, fiul lui Bicri.

11.Unul din oamenii lui Ioab însă a rămas lângă Amasa şi striga: "Cine vrea pe Ioab şi cine este pentru David să urmeze pe Ioab!"

12.Amasa însă zăcea mort în sânge, în mijlocul drumului. Dar văzând omul acela al lui Ioab că tot poporul se opreşte la trupul lui Amasa, l-a târât pe acesta din drum în câmp şi a aruncat peste el o haină, deoarece vedea că orice trecător se apropia de el.

13.Iar după ce a fost târât din drum, tot poporul lui Israel s-a dus după Ioab, să urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.

14.Ioab însă a trecut prin toate triburile israelite până la Abel şi Bet-Maaca şi prin tot ţinutul Berim şi toţi locuitorii cetăţilor s-au adunat şi au mers după el.

15.Venind apoi, au împresurat pe Şeba în Abel şi în Bet-Maaca şi au ridicat un val împrejurul cetăţii; şi apropiindu-se de zid, toţi cei ce erau cu Ioab se sileau să spargă zidul.

16.Atunci o femeie înţeleaptă a strigat de pe zidul cetăţii: "Ascultaţi, ascultaţi, spuneţi lui Ioab să vină încoace, că am să-i vorbesc!"

17.Apropiindu-se Ioab, femeia a zis: "Tu eşti Ioab?"Eu!" a răspuns Ioab. "Ascultă vorba roabei tale!" a zis, femeia. "Ascult!" a răspuns Ioab.

18."Odinioară era obiceiul, a adăugat ea, să se spună: Să se întrebe în Abel şi în Dan, dacă se mai păstrează ceea ce au hotărât credincioşii din Israel

19.Eu sunt din cetăţile paşnice şi credincioase ale lui Israel, şi tu voieşti să strici o cetate şi încă mama cetăţilor lui Israel. De ce să strici tu moştenirea Domnului?"

20."Departe, departe de mine gândul de a strica sau de a dărâma! a răspuns Ioab.

21.Lucrul nu era aşa, ci un om din munţii lui Efraim, anume Şeba, fiul lui Bicri, şi-a ridicat mâna asupra regelui David. Daţi-mi-l numai pe el singur şi mă voi depărta de cetate". "Iată, a zis femeia către Ioab, capul lui îţi va fi aruncat peste zid!"

22.Şi s-a dus femeia cu vorba ei înţeleaptă la tot poporul şi a spus la tot poporul ca să taie capul lui Şeba, fiul lui Bicri. Şi au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui Ioab. Atunci Ioab a sunat din trâmbiţă şi toţi oamenii s-au depărtat de cetate şi s-au dus pe la casele lor. Iar Ioab s-a întors în Ierusalim la rege.

23.Şi era Ioab peste toată oştirea Israeliţilor, iar Benaia, fiul lui Iehoiada, era peste Cheretieni şi Peletieni.

24.Adoram era peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;

25.Siva era secretar; Ţadoc şi Abiatar erau preoţi.

26.De asemenea şi Ira din Iair era sfetnic apropiat al lui David.

Cartea 2 Regi, 21

1.În zilele lui David a fost foamete în ţară trei ani, unul după altul. Şi a întrebat David pe Domnul şi Domnul a zis: "Aceasta este din pricina lui Saul şi a casei lui cea însetată de sânge, pentru că el a ucis pe Ghibeoniţi".

2.Atunci regele a chemat pe Ghibeoniţi şi a vorbit eu ei. Ghibeoniţii însă nu erau din fiii lui Israel, ci rămăşiţe din Amorei, şi Israeliţii le făcuseră jurământ, dar Saul a voit să-i piardă din râvnă pentru fiii lui Israel şi ai lui Iuda.

3.Ce să fac pentru voi, a zis David către Ghibeoniţi, şi cu ce să vă împac, ca să binecuvântaţi moştenirea Domnului?

4."Nouă nu ne trebuie nici aur, nici argint de la Saul sau de la casa lui, au răspuns Ghibeoniţii, şi nici nu trebuie să se ucidă cineva din Israel". "Atunci ce voiţi să fac eu pentru voi?" a întrebat din nou David.

5."Fiindcă acel om, au răspuns ei regelui, ne-a măcelărit şi a vrut să ne stârpească astfel ca să nu mai fim nici unul în ţinuturile lui Israel,

6.De aceea, dă-ne din urmaşii acelui om şapte bărbaţi şi noi îi vom spânzura, înaintea Domnului în Ghibeea lui Saul, alesul Domnului". "Vă voi da!", a zis regele.

7.Dar regele a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru jurământul pe numele Domnului, care era între ei, între David şi Ionatan, fiul lui Saul.

8.A luat însă regele pe cei doi fii pe care Riţpa, fiica lui Aia, îi născuse lui Saul, Armoni şi Mefiboşet, şi pe cei cinci fii pe care Merob, fiica lui Saul, îi născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai din Mehola,

9.şi i-a dat în mâinile Ghibeoniţilor; iar aceştia i-au spânzurat, pe munte, înaintea Domnului; şi au pierit toţi şapte împreună. Ei au fost ucişi în cele dintâi zile ale secerişului orzului.

10.Atunci Riţpa, fiica lui Aia, a luat sac şi l-a întins pe stâncă în chip de cort şi a şezut de la începutul secerişului până a dat Dumnezeu ploaie din cer şi n-a lăsat să se atingă de ei ziua păsările cerului şi noaptea fiarele câmpului.

11.Şi i s-a spus lui David ce a făcut Riţpa; fiica lui Aia, concubina lui Saul.

12.Atunci David s-a dus şi a luat oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul lui, de la locuitorii din Iabeşul Galaadului, pe care aceştia le luaseră pe ascuns din piaţa Bet-Sanului, unde fuseseră spânzurate de Filisteni, când Filistenii uciseseră pe Saul pe muntele Ghilboa.

13.Şi a strămutat el de acolo oasele lui Saul şi oasele lui Ionatan, fiul lui, şi a adunat şi oasele celor ce fuseseră spânzuraţi;

14.Şi a îngropat oasele lui Saul şi ale lui Ionatan, fiul lui, şi oasele celor spânzuraţi în ţinutul lui Veniamin, la Ţela, în mormântul lui Chiş, tatăl lui Saul. Şi s-a făcut tot ce a poruncit regele. ţi după aceea S-a milostivit Domnul asupra ţării.

15.Dar din nou s-a pornit război între Filisteni şi Israeliţi. Şi a ieşit David împreună cu slugile lui şi au luptat cu Filistenii. David însă a obosit.

16.Atunci Işbi-Benob, unul din urmaşii lui Rafa, a cărui suliţă era de trei sute de sicli de aramă, şi care era încins cu sabie nouă, a vrut să lovească pe David;

17.Dar i-a ajutat lui David Abişai, fiul Ţeruiei, şi a scăpat Abişai pe David şi a lovit pe filistean şi l-a omorât. Atunci oamenii lui David s-au jurat şi au zis: "Tu să nu mai ieşi cu noi la război, ca să nu se stingă făclia în Israel".

18.După aceea a fost din nou război cu Filistenii la Gob. Atunci Sibecai Huşatitul a ucis pe Saf, unul din urmaşii lui Rafa.

19.Şi a mai fost o altă bătălie la Gob cu Filistenii. Atunci Elhanan, fiul lui Iaare Oreghim din Betleem, a ucis pe Goliat din Gat, a cărui coadă de suliţă era ca un sul de la războiul de ţesut.

20.Şi a mai fost încă o bătălie în Gat. Şi era acolo un om înalt, care avea câte şase degete la mână şi la picioare, în total deci douăzeci şi patru, tot din urmaşii lui Rafa.

21.Acesta hulea pe Israeliţi, dar l-a ucis Ionatan, fiul lui Şama, fratele lui David.

22.Toţi aceşti patru oameni erau din neamul lui Rafa, din Gat, şi au căzut de mâna lui David şi a slugilor lui.

Psalmul, 94

1.Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru.

2.Să întâmpinăm faţa Lui întru laudă şi în psalmi să-I strigăm Lui,

3.Că Dumnezeu mare este Domnul şi Împărat mare peste tot pământul.

4.Că în mâna Lui sunt marginile pământului şi înălţimile munţilor ale Lui sunt.

5.Că a Lui este marea şi El a făcut-o pe ea, şi uscatul mâinile Lui l-au zidit.

6.Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui şi să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi.

7.Că El este Dumnezeul nostru şi noi poporul păşunii Lui şi oile mâinii Lui.

8.O, de I-aţi auzi glasul care zice: "Să nu vă învârtoşaţi inimile voastre,

9.Ca în timpul cercetării, ca în ziua ispitirii în pustiu,

10.Unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au ispitit şi au văzut lucrurile Mele.

11.Patruzeci de ani am urât neamul acesta şi am zis: "Pururea rătăcesc cu inima".

12.Şi ei n-au cunoscut căile Mele, că M-am jurat întru mânia Mea: "Nu vor intra întru odihna Mea".

Pildele lui Solomon, 20

16.Ia-i haina şi fiindcă s-a pus chezaş pentru altul în locul celor străini, ia-l zălog.

17.Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.

18.Planurile se întăresc prin sfaturi; luptă-te cu luare aminte.

19.Cine trădează taina umblă ca un defăimător şi nu te întovărăşi cu cel ce are mereu buzele deschise.

20.Cel ce blesteamă pe tatăl său şi pe mama sa stinge sfeşnicul în mijlocul întunericului.

Evanghelia după Sfântul Luca, 17

20.Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.

21.Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.

22.Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu veţi vedea.

23.Şi vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.

24.Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.

25.Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.

26.Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului:

27.Mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi.

28.Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau,

29.Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi,

30.La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului.

31.În ziua aceea, cel care va fi pe acoperişul casei, şi lucrurile lui în casă, să nu se coboare ca să le ia; de asemenea, cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi.

32.Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot.33.Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi.

34.Zic vouă: În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.

35.Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată.3

6.Doi vor fi în ogor; unul se va lua altul se va lăsa.

37.Şi răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.