Ia și citește! Ziua 302

Asceza citirii Sfintei Scripturi

Niciun îndemn nu poate fi mai bun decât cuvintele adevărului însuși, Sfânta Scriptură (Origen)

Cartea Isaia, cap 1

1. Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim, în vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii lui Iuda.

2. Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.

3. Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe.

4. Vai ţie, neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele.

5. Pe unde să mai fiţi loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi toată inima slăbănogită.

6. Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i niciun loc sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate.

7. Ţara voastră este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc, ţarinile voastre le mănâncă străinii înaintea ochilor voştri, totul este pustiit, ca la nimicirea Sodomei.

8. Sionul ajuns-a ca o colibă într-o vie, ca o covercă într-o bostănărie, ca o cetate împresurată!

9. Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

10. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, voi, popor al Gomorei!

11. Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!

12. Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!

13. Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire!

14. Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!

15. Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă!

16. Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!

17. Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!

18. Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.

19. De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca.

20. Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte.

21. Cum a ajuns ca o desfrânată cetatea cea credincioasă şi plină de dreptate? Dreptatea locuia în ea, iar acum este plină de ucigaşi.

22. Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău este amestecat cu apă;

23. Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii; toţi iubesc darurile şi umblă după răsplată. Ei nu judecă orfanul, iar pricina văduvei nu ajunge până la ei.

24. Pentru aceasta zice Domnul, Dumnezeul Savaot, Puternicul lui Israel: Răzbuna-Mă-voi împotriva asupritorilor Mei şi Mă voi întărâta cu răzbunare asupra vrăjmaşilor Mei!

25. Voi întoarce mâna Mea împotriva ta şi te voi curăţi de toată zgura ta, ca în cuptor.

26. Voi întoarce judecătorii tăi să judece ca la început şi sfetnicii tăi ca odinioară. După aceasta te vei putea numi iarăşi cetate dreaptă, oraş credincios.

27. Sionul va fi răscumpărat prin judecată şi locuitorii săi, care se vor întoarce la credinţă, prin dreptate.

28. Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe Domnul vor fi nimiciţi.

29. Ei vor fi ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte pe care le-au îndrăgit şi se vor roşi la faţă din pricina grădinilor pe care le-au ales.

30. Vor fi ca un stejar ale cărui frunze cad şi ca o grădină fără niciun strop de apă.

31. Cel puternic va fi ca puzderiile de câlţi şi faptele lui ca o leasă de mărăcini. Şi aceia şi aceasta vor arde laolaltă şi nimeni nu va putea să-i stingă.

Cartea Isaia, cap 2

1. Vedenia pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos, pentru Iuda şi Ierusalim.

2. Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului Domnului va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate popoarele vor curge într-acolo.

3. Multe popoare vor veni şi vor zice: «Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale». Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim.

4. El va judeca neamurile şi la popoare fără de număr va da legile Sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare. Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.

5. Voi, cei din casa lui Iacov, veniţi să umblăm în lumina Domnului!

6. Tu ai lepădat neamul Tău, casa lui Iacov. Ea este plină de vrăjitori şi de magi ca Filistenii şi ea face legământ cu cei de alt neam.

7. Pământul ei este plin de aur şi de argint, de comori fără număr, pământul ei este plin de cai şi de căruţe fără sfârşit.

8. Pământul ei este plin de idoli şi locuitorii se închină la lucrul mâinilor lor, înaintea celor făcuţi de degetele lor.

9. Şi omul va fi umilit şi muritorul va fi pogorât şi Tu nu-i vei ierta!

10. Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pulbere, din pricina fricii de Dumnezeu, de strălucirea slavei Lui.

11. Ochii celui mândru vor fi smeriţi, mândria celor de rând va fi pogorâtă şi numai Domnul în ziua aceea va fi ridicat în slăvi,

12. Că Domnul Savaot va avea ziua Lui, se va ridica împotriva a tot ceea ce este mândru şi semeţ şi-l va pogorî;

13. Împotriva tuturor cedrilor Libanului şi stejarilor celor înalţi ai Vasanului,

14. Împotriva tuturor munţilor înalţi şi colinelor celor mândre,

15. Împotriva tuturor turnurilor ridicate sus şi zidurilor întărite,

16. Împotriva tuturor corăbiilor Tarsisului şi lucrurilor de preţ.

17. Mândria omului va fi pogorâtă şi semeţia celor muritori va fi smerită; în ziua aceea numai Domnul va fi înalt;

18. Şi toţi idolii vor pieri.

19. Iar oamenii vor intra în scorburile stâncilor, în prăpăstiile şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul.

20. În ziua aceea idolii de argint şi de aur, pe care omul i-a făcut ca să li se închine, vor fi părăsiţi ca să fie sălaş şobolanilor şi liliecilor.

21. Iar el va intra în crăpăturile stâncilor şi în prăpăstiile munţilor, de frica Domnului şi de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul.

22. Nu mai nădăjduiţi în omul cel muritor, în nările căruia nu este decât o suflare! Oare ce putere are el?

Cartea Isaia, cap 3

1. Iată, Domnul Dumnezeu Savaot va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice ajutor, orice hrană de pâine şi orice sprijin de apă,

2. Pe viteaz şi pe omul de luptă, pe judecător şi pe proroc, pe prezicător şi pe bătrân;

3. Pe căpetenia peste cincizeci, pe sfătuitor, pe înţelept, pe fermecător şi pe ghicitor.

4. Voi pune băieţi căpetenii peste ei şi copiii vor domni peste aceia.

5. În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe aproapele său; cel tânăr se va purta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu cel de neam bun.

6. Atunci va alerga omul la fratele său, în casa tatălui său, şi-i va zice: Tu mai ai o haină, fii căpetenie peste noi şi să fie aceste dărâmături sub mâna ta.

7. Iar acela cu jurământ se va lepăda, zicând: «Nu pot vindeca rănile poporului! N-am în casa mea nici pâine, nici haină, nu mă faceţi conducător peste popor!».

8. Ierusalimul va ajunge dărâmătură şi Iuda este gata să cadă, căci limba lor şi gândurile lor sunt împotriva Domnului şi dispreţuiesc privirea slavei Lui.

9. Înfăţişarea lor mărturiseşte împotriva lor, căci ei îşi vădesc păcatele lor ca Sodoma, în loc să le ascundă. Vai de ei! Căci ei şi-au făcut loruşi rău…

10. Fericit este omul drept, că el va mânca din rodul lucrurilor lui.

11. Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după faptele lui.

12. Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi femeile domnesc peste el. Poporul meu! Cei care te conduc te rătăcesc şi te abat de la calea pe care tu mergi.

13. Domnul Se ridică la judecată şi stă ca să judece pe poporul Său.

14. Domnul intră la judecată cu bătrânii şi cârmuitorii poporului Său şi zice: «Voi, voi aţi pustiit via Mea şi prada luată de la cei sărmani se află în casele voastre.

15. Pentru ce aţi zdrobit pe poporul Meu şi aţi sfărâmat faţa celor sărmani?», zice Domnul Dumnezeu Savaot.

16. Şi mai zice Domnul: «Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor,

17. Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor».

18. În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniţe,

19. Cercei, brăţări, văluri,

20. Cununi, lănţişoare, cingătoare, miresme, talismane,

21. Inele, verigi de nas,

22. Veşminte de sărbătoare, mantii, şaluri, pungi,

23. Oglinzi, pânzeturi subţiri, turbane şi tunici.

24. Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, şi în loc de cingători, frânghie, în loc de cârlionţi făcuţi cu fierul, pleşuvie, în loc de veşmânt preţios, zdrenţe, şi în loc de frumuseţe, pecete de robie.

25. Locuitorii Sionului vor cădea de sabie şi vitejii lui în războaie.

26. Porţile fiicei Sionului vor scârţâi şi se vor jeli şi, jefuită, ea va şedea despuiată pe pământ.

Cartea Isaia, cap 4

1. În ziua aceea şapte femei se vor certa pentru un singur om, zicând: «Noi vom mânca pâinea noastră şi vom purta veşmintele noastre. Nu cerem altceva decât să purtăm numele tău. Ridică ocara noastră!».

2. În ziua aceea se va arăta mlădiţa Domnului în podoabă şi în slavă, şi roadele pământului în mărire şi în cinste pentru aceia din Israel care vor fi scăpat.

3. Rămăşiţa Sionului şi cei ce vor fi scăpat cu viaţă din Ierusalim se vor chema sfinţi şi oricine va fi înscris să trăiască în Ierusalim.

4. Când Domnul va fi spălat necurăţenia fiicelor Sionului şi va fi şters fărădelegile din mijlocul lui prin duhul dreptăţii şi al nimicirii,

5. Domnul va veni pe Muntele Sionului şi în adunările Sale ca un nor şi ca un fum, ziua, iar noaptea, ca un foc strălucitor şi ca o văpaie. Că peste tot locul slava Domnului va fi acoperământ:

6. Fi-va în timpul zilei cort, care să-l apere de căldură şi să-l adăpostească de vreme rea şi de ploaie.

Psalmul 101

16. Și se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.

17. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.

18. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.

19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;

20. Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din Cer pe pământ a privit,

21. Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi,

22. Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,

23. Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului.

24. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.

25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.

26. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.

27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.

28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.

29. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.

Pildele lui Solomon, 21

21. Cel ce umblă în calea dreptăţii şi a milei află viaţă, dreptate şi mărire.

22. Înţeleptul ia cu luptă cruntă cetatea vitejilor şi răstoarnă întăriturile în care ei îşi puneau nădejdea.

23. Cel ce-şi păzeşte gura şi limba lui îşi păzeşte sufletul lui de primejdie.

24. Cine este semeţ şi îngâmfat se cheamă batjocoritor; acela se poartă cu prisos de trufie.

25. Pofta celui leneş îl omoară, căci mâinile nu voiesc să lucreze.

Epistola a doua către Timotei, cap 2

1. Tu, deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus,

2. Şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii.

3. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus.

4. Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste.

5. Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului.

6. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce el mai întâi din roade.

7. Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere în toate.

8. Adu-ţi aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morţi, din neamul lui David, după Evanghelia mea,

9. Pentru Care sufăr până şi lanţuri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se leagă.

10. De aceea toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este întru Hristos Iisus şi de slava veşnică.

11. Vrednic de crezare este cuvântul: căci dacă am murit împreună cu El, vom şi învia împreună cu El.

12. Dacă rămânem întru El, vom şi împărăţi împreună cu El; de-L vom tăgădui, şi El ne va tăgădui pe noi.

13. Dacă nu-I suntem credincioşi, El rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgăduiască pe Sine însuşi.

14. Aminteşte-le acestea şi îndeamnă stăruitor înaintea lui Dumnezeu să nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseşte, decât la pierzarea ascultătorilor.

15. Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului.

16. Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te, căci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult.

17. Cuvântul lor va roade ca o cangrenă. Dintre ei sunt Imeneu şi Filet,

18. Care au rătăcit de la adevăr, zicând că învierea s-a şi petrecut, şi răstoarnă credinţa unora.

19. Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: «Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi»; şi: «să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului».

20. Iar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste.

21. Deci, de se va curăţi cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună trebuinţă stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun.

22. Fugi de poftele tinereţilor şi urmează dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă curată.

23. Fereşte-te de întrebările nebuneşti, ştiind că dau prilej de ceartă.

24. Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor,

25. Certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului,

26. Şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia.