Ia și citește! Ziua 342

Asceza citirii Sfintei Scripturi

Niciun îndemn nu poate fi mai bun decât cuvintele adevărului însuși, Sfânta Scriptură (Origen)

Cartea Iezechiel, cap 8

1. În anul al şaselea de la robirea regelui Ioiachim, în cinci ale lunii a şasea, pe când şedeam eu în casa mea şi bătrânii lui Iuda şedeau înaintea mea, s-a lăsat peste mine mâna Domnului Dumnezeu.

2. Şi privind eu, am văzut un chip ca de om, de foc parcă; şi parcă de la brâul lui în jos era foc, iar de la brâul lui în sus era o strălucire ca de metal în văpaie.

3. Şi a întins, parcă, acela un fel de mână, şi m-a apucat de părul capului meu şi m-a ridicat Duhul între pământ şi cer şi m-a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la intrarea porţii dinăuntru, îndreptată spre miazănoapte, unde era aşezat idolul geloziei, care stârneşte gelozia.

4. Şi, iată, acolo era slava Dumnezeului lui Israel asemenea aceleia pe care o văzusem eu în câmp.

5. Atunci mi-a zis Domnul: «Fiul omului, ridică-ţi ochii spre miazănoapte!». Şi mi-am ridicat ochii spre miazănoapte şi, iată, acel idol al geloziei era la uşa dinspre miazănoapte a altarului, la intrare.

6. Şi mi-a zis Domnul: «Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu ce urâciuni mari face casa lui Israel aici, ca să Mă îndepărtez de locaşul Meu cel sfânt? Dar întoarce-te, şi urâciuni şi mai mari vei vedea!».

7. Apoi m-a dus pe poartă în curte şi, privind, am văzut o spărtură în perete.

8. Şi mi-a zis Domnul: «Fiul omului, sapă în perete!». Şi am săpat în perete şi iată am dat de un fel de uşă.

9. Şi mi-a zis Domnul: «Intră şi vezi urâciunile cele dezgustătoare pe care le fac aceştia aici».

10. Şi am intrat şi am privit şi, iată, erau acolo tot felul de chipuri de târâtoare, de animale necurate şi de tot felul de idoli de ai casei lui Israel, zugrăviţi pe pereţi de jur împrejur.

11. Înaintea lor stăteau şaptezeci de bărbaţi din bătrânii casei lui Israel, având în mijloc pe Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea în mâini câte o cădelniţă şi un nor gros de fum de tămâie se ridica în sus.

12. Şi mi-a zis Domnul: «Fiul omului, vezi ce fac bătrânii casei lui Israel la întuneric, stând fiecare în cămara sa plină de chipuri? Că îşi zic: Domnul nu ne vede! A părăsit ţara Sa».

13. Apoi mi-a zis Domnul: «Întoarce-te şi vei vedea urâciuni încă şi mai mari, pe care le fac ei».

14. Şi m-a dus la uşa cea dinspre miazănoapte a templului Domnului, şi, iată, acolo şedeau nişte femei care plângeau pe Tamuz.

15. Şi mi-a zis Domnul: «Vezi, fiul omului? Întoarce-te şi vei vedea încă şi mai mari urâciuni!».

16. Apoi m-a dus în curtea cea dinăuntru a templului Domnului şi, iată, la uşa templului Domnului, între pridvor şi jertfelnic, stăteau vreo douăzeci şi cinci de oameni cu spatele spre templul Domnului, iar cu feţele spre răsărit şi se închinau spre răsărit la soare.

17. Şi mi-a zis Domnul: «Vezi, fiul omului? Nu i-a ajuns casei lui Iuda să-şi facă astfel de urâciuni, ca acelea pe care le fac aceştia aici, ci au umplut şi ţara de necredinţă, îndoit mâniindu-Mă. Iată, ei apropie ramuri de nările lor.

18. De aceea şi Eu voi lucra cu urgie; ochiul Meu nu-i va cruţa, şi Eu nu Mă voi îndura. Chiar de ar striga ei cu glas mare la urechile Mele, nu-i voi auzi».

Cartea Iezechiel, cap 9

1. Apoi a răsunat la urechile mele un glas mare şi a zis: «Apropiaţi-vă, pedepsitorii cetăţii, având fiecare în mână unealta de nimicire!».

2. Şi, iată, dinspre poarta de sus, care dă spre miazănoapte, veneau şase bărbaţi, având fiecare în mână unealta sa ucigătoare; şi între ei se afla unul îmbrăcat cu haină de in, care avea la brâu unelte de scris. Aceştia, venind, s-au oprit lângă jertfelnicul cel de aramă.

3. Atunci slava Dumnezeului lui Israel s-a pogorât de pe heruvimul pe care se afla, la pragul casei. Şi a chemat Domnul pe omul cel îmbrăcat în haină de in, care avea la brâu unelte de scris,

4. Şi i-a zis Domnul: «Treci prin mijlocul cetăţii, prin Ierusalim, şi însemnează cu semnul crucii (litera „tau” care în alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte pe oamenii care gem şi care plâng din cauza multor ticăloşii care se săvârşesc în mijlocul lui».

5. Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: «Mergeţi după el prin cetate şi loviţi! Să nu aveţi nicio milă şi ochiul vostru să fie necruţător!

6. Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, tineri, fecioare, copii, femei, dar să nu vă atingeţi de nici un om care are pe frunte semnul «+»! Şi să începeţi cu locul Meu cel sfânt!». Şi au început ei cu bătrânii care erau înaintea templului.

7. Apoi le-a zis: «Întinaţi templul, umpleţi curţile cu ucişi şi ieşiţi!». Şi au ieşit şi au început să ucidă prin cetate.

8. Şi după ce i-au ucis, iar eu am rămas, am căzut cu faţa la pământ şi, strigând, am zis: «O, Doamne, Dumnezeule, vei pierde oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ţi mânia asupra Ierusalimului?».

9. Iar El mi-a răspuns: «Nelegiuirea casei lui Israel şi a lui Iuda este mare, foarte mare, şi ţara aceasta e mânjită cu sânge, iar cetatea e plină de nedreptate, că ei zic: A părăsit Domnul ţara aceasta, Domnul nu mai vede!

10. De aceea ochiul Meu nu-i va cruţa şi Eu nu Mă voi îndura şi voi întoarce purtarea lor asupra capului lor».

11. Şi, iată, omul cel îmbrăcat cu haină de in, care avea la brâu uneltele de scris, a dat răspuns şi a zis: «Am făcut cum mi-ai poruncit».

Cartea Iezechiel, cap 10

1. Privind eu atunci, am văzut pe bolta care era deasupra capetelor heruvimilor ceva asemănător la înfăţişare cu un tron de rege, ca piatra de safir.

2. Şi a zis Domnul către omul cel îmbrăcat în haina de in: «Intră între roţile cele de sub heruvimi şi umple-ţi pumnii de cărbuni aprinşi, pe care-i vei lua dintre heruvimi, şi-i aruncă asupra cetăţii!». Şi el a intrat acolo înaintea ochilor mei;

3. Şi când a intrat omul acela, heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei şi un nor umplea curtea cea dinăuntru.

4. Atunci s-a ridicat slava Domnului de pe heruvimi spre pragul templului, şi templul s-a umplut de nori, iar curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.

5. Freamătul aripilor heruvimilor se auzea până şi în curtea de afară, ca glasul când vorbeşte Dumnezeu Atotputernicul.

6. Când a dat Domnul poruncă omului celui îmbrăcat cu haină de in şi i-a zis: «Ia foc dintre roţile cele dintre heruvimi», şi când a intrat el şi a stat lângă roţi,

7. Atunci unul din heruvimi şi-a întins mâna în focul cel dintre heruvimi, a luat şi a dat în pumni celui îmbrăcat în haină de in, iar el, luându-l, a ieşit.

8. Şi la heruvimi sub aripi se vedeau un fel de mâini omeneşti.

9. Căutând eu atunci, am văzut lângă heruvimi patru roţi, câte o roată lângă fiecare heruvim; roţile acestea erau la vedere ca şi crisolitul.

10. După făptură, erau toate la fel şi parcă erau vârâte una în alta.

11. Când ele mergeau, mergeau în toate patru părţile, şi în vremea mersului nu se întorceau, ci încotro era îndreptat capul heruvimului, într-acolo mergeau, şi în vremea mersului nu se întorceau.

12. Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de ochi; asemenea şi roţile, toate cele patru roţi de jur împrejur...

13. Roţilor acestora, după cum am auzit eu, li s-a zis: «Galgal» (Vijelie).

14. Fiecare din fiinţele acestea avea patru feţe: faţa întâi era faţă de heruvim, faţa a doua era faţă de om, cea de a treia era faţă de leu şi cea de a patra era faţă de vultur.

15. Atunci heruvimii s-au ridicat; ei erau aceleaşi fiare pe care le văzusem la râul Chebar.

16. Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile pe lângă ei, iar când heruvimii îşi ridicau aripile ca să se ridice de la pământ, nici roţile nu se despărţeau, ci erau împreună cu ei.

17. Când aceia stăteau, stăteau şi acestea; iar când se ridicau aceia, şi acestea se ridicau, pentru că duhul fiarelor era şi în ele.

18. Atunci slava Domnului s-a dus de la prag şi s-a aşezat pe heruvimi.

19. Iar heruvimii, întinzând aripile, s-au ridicat de la pământ înaintea ochilor mei şi s-au dus însoţiţi de roţi şi s-au oprit la poarta cea dinspre răsărit a templului Domnului, şi slava Dumnezeului lui Israel era deasupra lor.

20. Aceştia erau aceleaşi fiare, pe care le văzusem eu la picioarele Dumnezeului lui Israel, la râul Chebar.

21. Fiecare avea câte patru feţe şi fiecare avea câte patru aripi, iar sub aripi aveau un fel de mâini omeneşti.

22. Chipul feţelor şi înfăţişarea lor era ca acelea pe care le văzusem la râul Chebar, ba şi ei înşişi erau aceiaşi. Fiecare mergea în partea înspre care era cu faţa.

Cartea Iezechiel, cap 11

1. Atunci m-a ridicat Duhul şi m-a dus la poarta de răsărit a templului Domnului, care este spre răsărit. Şi iată în poartă, la intrare, erau douăzeci şi cinci de oameni şi în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.

2. Şi mi-a zis Domnul: «Fiul omului, iată oamenii care gândesc nelegiuirea şi care dau sfaturi rele în cetatea aceasta,

3. Zicând: «Încă n-a venit vremea să ne zidim case; cetatea este cazanul, iar noi carnea».

4. De aceea proroceşte, fiul omului, proroceşte împotriva lor!».

5. Atunci S-a pogorât peste mine Duhul Domnului şi mi-a zis: «Spune: Aşa grăieşte Domnul: Casa lui Israel, cele ce ziceţi voi şi cele ce vă vin în minte le ştiu.

6. Mulţi aţi ucis voi în cetatea aceasta şi aţi umplut uliţele ei de trupuri.

7. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Ucişii pe care i-aţi îngropat în ea sunt carnea, iar ea e căldarea. Pe voi însă vă voi scoate din ea.

8. Voi vă temeţi de sabie, şi sabie voi aduce asupra voastră, zice Domnul Dumnezeu.

9. Vă voi scoate din ea, vă voi da pe mâna străinilor şi vă voi judeca.

10. De sabie veţi cădea; la hotarele lui Israel vă voi judeca, şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.

11. Cetatea aceasta nu va fi pentru voi cazan, nici voi nu veţi fi pentru ea carne; la hotarele lui Israel vă voi judeca;

12. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, că nu v-aţi purtat după poruncile Mele, nici legile Mele nu le-aţi împlinit, ci v-ați purtat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară».

13. Pe când proroceam eu, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit. Atunci eu am căzut cu faţa la pământ şi am strigat cu glas mare, zicând: «O, Doamne Dumnezeule, oare voieşti să pierzi ce a mai rămas lui Israel?».

14. Atunci a fost către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:

15. «Fiul omului, aceştia sunt fraţii tăi, fraţii tăi de un sânge cu tine, şi toată casa lui Israel, cărora locuitorii Ierusalimului le zic: «Depărtaţi-vă de Domnul! Ţara asta nouă ni s-a dat de moştenire».

16. La aceasta să zici: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Deşi i-am depărtat printre popoare şi deşi i-am risipit prin ţări, totuşi voi fi pentru ei un locaş sfânt în acele ţări unde îi voi risipi.

17. După aceea zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vă voi aduna de prin popoare şi vă voi întoarce de prin ţările unde sunteţi risipiţi şi vă voi da pământul lui Israel.

18. Atunci vor veni acolo şi vor depărta din el toate urâciunile şi toţi idolii.

19. Şi le voi da aceeaşi inimă şi duh nou voi pune în ei; voi scoate din trupul lor inima cea de piatră şi le voi da inimă de carne,

20. Ca să urmeze poruncile Mele şi legile să le păzească şi să le împlinească; vor fi poporul Meu, iar Eu le voi fi Dumnezeu.

21. Celor a căror inimă este legată de idolii lor şi de urâciunile lor le voi cere socoteală de purtarea lor», zice Domnul Dumnezeu.

22. Atunci heruvimii şi-au întins aripile şi roţile erau lângă ei, iar slava Dumnezeului lui Israel, sus, deasupra lor.

23. Apoi slava Domnului s-a ridicat din mijlocul cetăţii şi a stat deasupra muntelui, care se află spre răsărit de cetate.

24. Atunci iar m-a luat Duhul şi m-a dus în Caldeea, la cei robiţi, cuprins de vedeniile ce le aveam prin Duhul lui Dumnezeu. Şi vedenia pe care o văzusem s-a depărtat de la mine.

25. Şi am spus celor ce au fost duşi în robie toate cuvintele Domnului, pe care mi le descoperise El.

Psalmul 127

1. Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui.

2. Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va fi!

3. Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale.

4. Iată, aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul.

5. Te va binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale.

6. Şi vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!

Psalmul 128

1. De multe ori s-au luptat cu mine din tinereţile mele, să spună Israel!

2. De multe ori s-au luptat cu mine, din tinereţile mele şi nu m-au biruit.

3. Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor;

4. Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoşilor.

5. Să se ruşineze şi să se întoarcă înapoi toţi cei ce urăsc Sionul.

6. Facă-se ca iarba de pe acoperişuri, care mai înainte de a fi smulsă, s-a uscat,

7. Din care nu şi-a umplut mâna lui secerătorul şi sânul său, cel ce adună snopii,

8. Şi trecătorii nu vor zice: «Binecuvântarea Domnului fie peste voi!» sau: «Vă binecuvântăm în numele Domnului!».

Pildele lui Solomon, 28

1. Cel nelegiuit fuge fără ca nimeni să-l urmărească, iar dreptul stă ca un pui de leu fără grijă.

2. Din pricina greşelilor unui om silnic se ivesc certuri, iar omul iscusit le stinge.

3. Un om bogat, care asupreşte pe cei săraci, e ca ploaia care trânteşte tot la pământ, iar pâinea nu se face.

4. Cei ce părăsesc legea ridică în slăvi pe păcătoşi, iar cei ce o păzesc se aprind împotriva lor.

5. Oamenii răi nu pricep nimic din ceea ce e drept, iar cei ce caută pe Domnul înţeleg tot.

Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, cap 4

20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.

21. Şi această poruncă avem de la El: Cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.

A doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan

1. Preotul, către aleasa Doamnă şi către fiii ei, pe care ei îi iubesc întru adevăr şi nu numai eu, ci şi toţi care au cunoscut adevărul,

2. Pentru adevărul care rămâne în noi şi va fi cu noi în veac:

3. Har, milă, pace fie cu voi, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr şi în dragoste.

4. M-am bucurat foarte, că am aflat pe unii din fiii tăi umblând întru adevăr, precum am primit poruncă de la Tatăl.

5. Şi acum te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem de la început, ca să ne iubim unii pe alţii.

6. Şi aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui; aceasta este porunca, precum aţi auzit dintru început, ca să umblaţi întru iubire.

7. Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul şi antihristul.

8. Păziţi-vă pe voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină.

9. Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul.

10. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!

11. Căci cel ce-i zice: Bun venit!, se face părtaş la faptele lui cele rele.

12. Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină.

13. Te îmbrăţişează fiii surorii tale celei alese.