Ia și citește! Ziua 356

Asceza citirii Sfintei Scripturi

Niciun îndemn nu poate fi mai bun decât cuvintele adevărului însuși, Sfânta Scriptură (Origen)

Cartea Iezechiel, cap 44

1. Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă.

2. Şi mi-a zis Domnul: «Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă.

3. Cât priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va ieşi».

4. După aceea m-a dus pe calea porţii de la miazănoapte, în faţa templului, şi am privit şi, iată, slava Domnului umplea templul Domnului, şi am căzut cu faţa la pământ.

5. Și mi-a zis Domnul: «Fiul omului, pleacă-ți inima ta, privește cu ochii tăi și ascultă cu urechile tale toate câte-ți voi grăi despre toate așezămintele templului Domnului și despre toate legile lui. Uită-te cu băgare de seamă la intrarea templului și la toate ieșirile din locașul cel sfânt.

6. Şi spune casei celei răzvrătite a lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Destul vouă, casa lui Israel, cu toate urâciunile voastre;

7. Că aţi băgat înăuntru fii străini, netăiaţi împrejur la inimă şi netăiaţi împrejur la trup, ca să stea în locaşul Meu cel sfânt şi să spurce templul Meu; aţi adus pâinea Mea, grăsimea şi sângele şi aţi stricat legământul Meu cu tot felul de urâciuni de ale voastre.

8. Voi n-aţi făcut slujba Mea în templu, ci i-aţi pus pe ei să îndeplinească slujba voastră în templul Meu în locul vostru».

9. Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Nici un fiu străin, netăiat împrejur ia inimă şi netăiat împrejur la trup, nu trebuie să intre în locaşul Meu cel sfânt, nici chiar acel fiu care locuieşte în mijlocul fiilor lui Israel.

10. Chiar şi leviţii, care s-au depărtat de Mine în timpul rătăcirii lui Israel pentru a-şi urma idolii lor, îşi vor purta greutatea păcatului lor.

11. Ei vor sluji în templul Meu ca străjeri la porţile templului şi făcând slujba templului; ei vor junghia pentru popor arderi de tot şi alte jertfe şi vor sta înaintea lui ca să-i slujească.

12. Pentru că ei au slujit înaintea idolilor lui şi au fost pentru casa lui Israel sminteală şi au dus-o la necredinţă, Mi-am ridicat mâna împotriva lor, zice Domnul Dumnezeu, şi îşi vor lua pedeapsa pentru vinovăţia lor.

13. Ei nu se vor apropia de Mine ca să slujească înaintea Mea; nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de Sfânta Sfintelor, ci vor purta asupra lor necinstea şi urâciunile lor, pe care le-au făcut.

14. Îi voi face străjeri la templu, să facă slujba lui, şi tot ce trebuie făcut la el.

15. Iar preoţii din seminţia lui Levi, fiii lui Sadoc, care în vremea abaterii de la Mine a fiilor lui Israel au îndeplinit slujirea Mea în locaşul Meu cel sfânt, aceia se vor apropia de Mine, ca să-Mi slujească şi vor sta înaintea feţei Mele, ca să-Mi aducă grăsime şi sânge, zice Domnul Dumnezeu.

16. Ei vor intra în locaşul Meu cel sfânt şi se vor apropia de masa Mea, ca să-Mi slujească; ei vor îndeplini slujirea Mea.

17. Când vor veni la poarta curţii dinăuntru, atunci se vor îmbrăca în haine de in, iar haine de lână nu trebuie să aibă pe ei în timpul slujbei lor în porţile curţii dinăuntru şi în templu.

18. Turbanele de pe capetele lor trebuie să fie tot de in; hainele cele de pe dedesubt de pe coapsele lor să fie de asemenea de in. Ei nu trebuie să se încingă, ca să nu transpire.

19. Iar când va trebui să iasă în curtea cea de la margine, la popor, atunci trebuie să dezbrace hainele lor cu care au slujit şi să le lase în camerele cele sfinţite şi să se îmbrace cu alte haine, ca să nu se atingă de popor cu hainele lor cele sfinţite.

20. Capetele lor nu trebuie să şi le radă, dar nici părul să nu-şi lase să crească, ci să-şi tundă neapărat capul.

21. Vin nu trebuie să bea nici un preot când are să intre în curtea cea dinăuntru;

22. Nici văduvă, nici despărţită de bărbat nu trebuie să ia ei de femeie, ci pot să ia numai fată din neamul casei lui Israel şi văduvă care a rămas în văduvie după moartea unui preot.

23. Ei trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt şi să le lămurească ce este curat şi ce este necurat.

24. În pricinile nehotărâte, ei trebuie să ia parte la judecată şi vor judeca după aşezămintele Mele şi legile Mele vor păzi şi toate rânduielile Mele cele pentru sărbătorile Mele şi pentru zilele Mele de odihnă le vor păzi cu sfinţenie.

25. De omul mort nimeni din ei nu trebuie să se apropie, ca să nu se facă necurat; numai pentru tată şi pentru mamă, pentru fiu şi pentru fiică, pentru frate şi soră nemăritată pot să se facă necuraţi.

26. După curăţirea acestuia, trebuie să i se mai socotească încă şapte zile.

27. Şi în ziua aceea, când trebuie să se apropie de cele sfinte în curtea cea dinăuntru, ca să slujească în templu, trebuie să aducă jertfă pentru păcat, zice Domnul Dumnezeu.

28. Iar cât priveşte partea lor de moşie, apoi Eu sunt partea lor; şi moşie nu li se va da întru Israel, căci Eu sunt moşia lor.

29. Ei vor mânca din prinosul de pâine, din jertfa pentru păcat şi din jertfa pentru vină. Şi tot ce este afierosit în Israel al lor este.

30. Pârga din toate roadele voastre şi din tot felul de prinoase, ori din ce s-ar alcătui prinoasele voastre, este a preoţilor. Pârga din cele treierate ale voastre să o daţi preotului, ca să odihnească binecuvântarea asupra casei tale.

31. Niciun fel de mortăciuni şi nimic sfâşiat de fiară, nici de păsări, nici de dobitoace nu trebuie să mănânce preoţii.

Cartea Iezechiel, cap 45

1. Când veţi împărţi pământul în părţi prin sorţi, atunci să osebiţi o parte sfântă a Domnului de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi douăzeci de mii în lăţime, ca să fie sfânt acest loc în toate hotarele lui de jur împrejur.

2. Din el va merge la locaşul sfânt o bucată în patru colţuri de cinci sute de coţi pe cinci sute de coţi şi împrejurul lui o fâşie de loc lată de cincizeci de coți.

3. De la locul pe care va fi locaşul cel sfânt, Sfânta Sfintelor, vei măsura cele douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi zece mii de coţi în lăţime;

4. Această parte sfântă de pământ va fi a preoţilor care slujesc locaşului sfânt şi care se apropie să slujească Domnului; acesta va fi pentru ei loc de case şi pentru locaşul sfânt.

5. Douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi zece mii de coţi în lăţime va fi bucata de pământ a Leviţilor, slujitorii templului, ca moşie a lor cu cetăţi de locuit.

6. În stăpânirea cetăţii să daţi cinci mii de coţi în lăţime şi douăzeci şi cinci de mii în lungime, în faţa locului sfânt, care este osebit pentru Domnul. Acesta trebuie să fie al întregii case a lui Israel.

7. Şi regelui să-i daţi parte de pământ, de o parte şi de alta a locului sfânt care este osebit Domnului şi a locului cetăţii, adică o parte la răsărit, în partea de răsărit a celor două porţiuni şi o parte la asfinţit, în partea de asfinţit a celor două porţiuni. În lungime se vor întinde ca una din acele părţi de la hotarul de apus până la hotarul de răsărit al ţării.

8. Acesta este pământul lui, moşia lui în Israel, ca regii Mei de acum să nu mai strâmtoreze poporul Meu, şi ca să lase pământul casei lui Israel după triburile ei.

9. Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Destul, regi ai lui Israel! Lăsaţi nedreptăţile şi împilările şi faceţi judecată şi dreptate! Încetaţi de a mai asupri pe poporul Meu, zice Domnul Dumnezeu.

10. Să aveţi cântar drept şi efă dreaptă şi bat drept.

11. Efa şi batul trebuie să fie măsuri deopotrivă de mari, încât într-un bat să încapă a zecea parte dintr-un homer şi într-o efă să încapă a zecea parte dintr-un homer. Mărimea lor trebuie măsurată cu homerul.

12. Siclul să aibă douăzeci de ghere. Mina va fi de douăzeci de sicli, de douăzeci şi cinci de sicli şi de cincisprezece sicli.

13. lată ofranda ce trebuie să daţi regelui: a şasea parte de efă din homerul de grâu şi a şasea parte de efă din homerul de orz.

14. Hotărârea pentru untdelemn: dintr-o coră de untdelemn veţi da a zecea parte dintr-un bat; zece baturi fac un homer, căci homerul are zece baturi;

15. Veţi da o oaie dintr-o turmă de două sute de oi, din păşunile cele mănoase ale lui Israel. Toate acestea le veţi da pentru prinosul de pâine şi ardere de tot şi jertfă de împăcare spre curăţirea voastră, zice Domnul Dumnezeu.

16. Tot poporul ţării este îndatorat să dea aceste prinoase regelui lui Israel,

17. Iar în sarcina regelui vor fi arderile de tot, prinosul de pâine şi turnările la sărbători, la lună nouă, la ziua de odihnă şi la toate prăznuirile casei lui Israel. El va trebui să aducă jertfă pentru păcat, prinos de pâine, ardere de tot şi jertfă de împăcare pentru ispăşirea casei lui Israel».

18. Asa zice Domnul Dumnezeu: «În ziua întâi a lunii întâi ia din cireada de boi un junc fără meteahnă şi curăţă locaşul sfânt.

19. Preotul să ia din sângele acestei jertfe pentru păcat şi să stropească cu el uşorii uşii templului, cele patru laturi ala jertfelnicului şi uşorii porţilor curţii celei dinăuntru.

20. Acelaşi lucru să-l faci şi în ziua a şaptea a lunii, pentru cei ce au greşit cu ştiinţă şi din neştiinţă şi aşa să cureţi templul.

21. În ziua a paisprezecea a lunii întâi, trebuie să prăznuiţi Paştile, sărbătoare de şapte zile, când trebuie să se mănânce azime.

22. În această zi regele va aduce pentru sine şi pentru tot poporul ţării un viţel ca jertfă pentru păcat.

23. Şi în cele şapte zile ale sărbătorii el trebuie să aducă ardere de tot Domnului în fiecare zi câte şapte viţei şi câte şapte berbeci fără meteahnă, iar ca jertfă pentru păcat să aducă în fiecare zi câte un ţap din turma de capre.

24. Prinos de pâine trebuie să aducă el câte o efă de fiecare viţel şi câte o efă de fiecare berbec şi câte un hin de untdelemn la efă.

25. În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, la sărbătoarea corturilor, timp de şapte zile, el trebuie să aducă la fel: aceeaşi jertfă pentru păcat, aceeaşi ardere de tot şi tot atâta prinos de pâine şi tot atâta untdelemn».

Cartea Iezechiel, cap 46

1. Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Poarta curţii celei dinăuntru, care dă spre răsărit, trebuie să fie încuiată în timpul celor şapte zile de lucru, iar în ziua odihnei ea trebuie să fie deschisă, şi în ziua de lună nouă trebuie să fie deschisă.

2. Regele va trece prin pridvorul din afară al porţii acesteia şi va sta la uşorul acestei porţi; iar preoţii vor săvârşi arderea de tot a lui, şi jertfa lui cea de împăcare; şi el din pragul porţii se va închina Domnului şi va ieşi, iar poarta va rămâne neîncuiată până seara.

3. Poporul ţării se va închina înaintea Domnului, dinaintea porţii, în ziua odihnei şi la lună nouă.

4. Arderea de tot pe care regele trebuie să o aducă Domnului în ziua odihnei, trebuie să fie de şase miei fără meteahnă şi un berbec fără meteahnă,

5. Prinosul de pâine de o efă de făină, cu berbecul şi cu mieii, cât îi va da mâna, iar untdelemnul, un hin la efă.

6. În ziua de lună nouă se va aduce de el un junc fără meteahnă din cireada de boi şi de asemenea şase miei şi un berbec fără meteahnă.

7. Prinos de pâine va aduce o efă cu viţelul şi o efă cu berbecul, iar cu mieii, cât îi va da mâna, untdelemn, câte un hin la efă.

8. Când vine regele, trebuie să intre prin pridvorul porţii celei dinăuntru şi tot pe acolo să iasă.

9. Iar când va veni poporul ţării înaintea feţei Domnului, la sărbători, atunci, intrând pe poarta de miazănoapte pentru închinare, trebuie să iasă pe poarta de miazăzi, iar când intră pe poarta de miazăzi, trebuie să iasă pe poarta de miazănoapte; el nu trebuie să iasă tot pe acea poartă pe care a intrat, ci trebuie să iasă pe cea din faţa aceleia.

10. Regele trebuie să fie în mijlocul lor; când intră ei, intră şi el, şi când ies ei, iese şi el.

11. În zilele de sărbătoare şi în zilele de bucurie, prinosul de pâine din partea lui trebuie să fie de câte o efă, cu viţelul şi berbecul, iar cu mieii, cât îi va da mâna, iar untdelemn, câte un hin la efă.

12. Iar dacă regele, din evlavie, vrea să aducă ardere de tot Domnului, trebuie să i se deschidă porţile cete de la răsărit şi el va săvârşi arderea sa de tot şi jertfa sa de mulţumire tot aşa cum a săvârşit-o în ziua odihnei, şi după aceea va ieşi, iar după ieşirea lui poarta se va închide.

13. În fiecare zi să aduci Domnului ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă; în fiecare dimineaţă să-l aduci.

14. Iar ca prinos de pâine să adaugi la el în fiecare dimineaţă a şasea parte de efă şi untdelemn a treia parte din hin, ca să amesteci făina. Aceasta este o lege veşnică despre prinosul de pâine ce trebuie să se aducă Domnului totdeauna.

15. Să se aducă ardere de tot un miel şi prinos de pâine şi untdelemn necontenit în fiecare dimineaţă».

16. Aşa zice Domnul Dumnezeu: «Dacă regele va da vreunuia din fiii săi dar, acest dar trebuie să treacă moştenire şi la fiii aceluia. Ei îl vor stăpâni ca pe o moştenire.

17. Iar dacă el dă din moştenirea sa cuiva din robii săi dar, acesta va fi al aceluia numai până la anul jubileu şi atunci se va întoarce la rege. Moştenirea lui poate trece numai la fiii lui.

18. Dar regele nu poate lua din partea de moştenire a poporului, strâmtorându-l în moştenirea lui. El numai din moştenirea sa poate împărţi copiilor săi, ca nimeni din poporul Meu să nu fie izgonit din moştenirea lui».

19. Apoi m-a dus bărbatul acela pe calea porţii celei de miazăzi la camerele sfinţite ale preoţilor, dinspre miazănoapte, şi iată era un loc în fund, spre apus.

20. Şi mi-a zis: «Acesta este locul unde preoţii trebuie să fiarbă jertfa cea pentru vină şi jertfa cea pentru păcat; unde trebuie să coacă pâinile din prinoase, fără să le scoată în curtea cea din afară, pentru sfinţirea poporului».

21. După aceea m-a scos în curtea cea din afară şi m-a dus în cele patru colţuri ale curţii şi iată în fiecare colţ al curţii era încă o curte.

22. În toate patru colţurile curţii erau curţi acoperite, de patruzeci de coţi în lungime şi de treizeci în lăţime; curţile din toate patru colţurile aveau o singură măsură.

23. Şi împrejurul celor patru curţi erau ziduri, iar pe lângă pereţi de jur împrejur erau vetre pentru gătit mâncare.

24. Şi mi-a zis bărbatul acela: «Iată bucătăriile în care slujitorii templului fierb jertfele poporului».

Psalmul 142

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă întru dreptatea Ta.

2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.

3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.

4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.

5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.

6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.

7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.

8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.

9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.

10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.

11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.

12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Pildele lui Solomon, 30

16. Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: «Destul!».

17. Ochiul care îşi bate joc de părintele său şi nu ia în seamă ascultarea (ce este dator) maicii sale, să-l scoată corbii care sălăşluiesc lângă un curs de apă, iar puii de vultur să-l mănânce.

18. Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe:

19. Calea vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în mijlocul mării şi calea omului la o fecioară.

20. Aşa este purtarea unei femei desfrânate: ea mănâncă şi îşi şterge gura şi zice: «N-am făcut nimic rău!».

21. Pentru trei lucruri se cutremură pământul, ba chiar pentru patru nu poate să rabde:

Apocalipsa, cap 13

1. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei, nume de hulă.

2. Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare.

3. Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară.

4. Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; şi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?

5. Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni.

6. Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer.

7. Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul.

8. Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.

9. Dacă are cineva urechi – să audă!

10. Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.

11. Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur

12. Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

13. Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor,

14. Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.

15. Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei.

16. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.

17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.

18. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.