Imagine cu fum și cu ceară a slavei Domnului Înviat
Înviază Dumnezeu, risipindu-se vrăjmaşii Lui şi fugind de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul!
Precum se împrăştie fumul şi nu mai este, precum se topeşte ceara de la faţa focului,
Aşa pier păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iară drepţii se veselesc.
Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea!"
Citirea stihurilor parafrazate din Psalmul 67, 1-3
Să se scoale Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe El.
Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topește ceara de fața focului, așa să piară păcătoșii de la fața lui Dumnezeu,
Iar drepții să se bucure și să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie.
la slujbele din Săptămâna Luminată are un rol important în contextul liturgic al Bisericii în perioada pascală, Teodoret al Cirului tâlcuind că „Sculare nu numai pe contenirea îndelungii-răbdări o numeşte, ci şi pe scularea din mormânt a Mântuitorului lumii în cea de a treia zi, când a primit pentru noi moartea cea de bunăvoie”.
Psalmul 67 este un psalm care exprimă recunoștința și lauda credincioșilor față de puterea și milostivirea lui Dumnezeu. În tradiția ortodoxă, acest psalm este recitat sau cântat în mod special în perioada de după Învierea Domnului, pentru a marca și exprima biruința asupra morții și păcatului prin Învierea lui Hristos. Aceste stihuri subliniază puterea, dreptatea și mila lui Dumnezeu în viața credincioșilor și le amintește de importanța recunoștinței și laudei în viața lor duhovnicească.
Astfel, scopul folosirii stihurilor de la începutul Psalmul 67 în Săptămâna Luminată este de a întări credința și recunoștința credincioșilor față de Dumnezeu și de a le aduce aminte de puterea și mila Sa în viața lor de zi cu zi.