Nimic nu ne face atât asemenea cu Dumnezeu cât iertarea celor ce ne-au făcut rău și ne-au nedreptăţit
Miercuri, a șasea săptămână a Postului
Pe cal şi pe călăreț în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, iar pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi
Toate neamurile oamenilor te laudă pe tine, precum odinioară mai dinainte ai vestit în chip prorocesc, aşadar, şi pe mine primeşte-mă cântăreț al tău, Stăpână, şi mă luminează, şi mă înțelepțeşte.
Zdrobit-ai boldul morții, păcatul cel lumesc, Fecioară, ceea ce ai născut Viața cea adevărată prin care, Stăpână, degrabă toceşte săgețile cele ascuțite ale patimilor mele.
Slavă...
Singură înfrumuseţată cu țesături de aur din veac te-ai arătat şi veşmântul din frunze de smochin al lui Adam tu l-ai rupt, drept aceea, acum îmbracă-mă pe mine în veşmântul înţelepciunii, cu rugăciunile tale.
Și acum…
Multe fiice în chip vădit au dobândit bogăția și dumnezeiasca slavă, dar fără de asemănare. Stăpână, tu pe toate le-ai întrecut, pentru aceea, acum pe mine mă îmbogățește cu dumnezeieștile, cereștile haruri
Cu așa cântări pline de nădejde sfântă, din Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru glasul 5, facerea Sfântului Mitrofan al Smirnei, a fost împodobită slujba Pavecerniței Mari, miercuri în a șasea săptămână din Post, 24 aprilie 2024.
La finalul slujbei a continuat lectura exegezei patristice a Rugăciunii domnești, întreprinsă de Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia XIX la Matei:
…Ai văzut cum Domnul a pregătit de luptă pe atletul Său și l-a făcut să aibă curaj? Apoi, vrând, după cum spuneam mai sus, să arate că-Și întoarce spatele și urăște mai mult decât orice dușmănia dintre oameni și că iubește mai mult decât orice virtutea potrivnică acestui păcat, îndată, după Rugăciunea domnească, amintește iarăși de această virtute, îndemnându-ne să ne supunem acestei porunci, fie de frica pedepsei ce ne așteaptă, fie pentru cinstea ce ni-i hotărâtă. „Că, de veţi ierta oamenilor greșelile lor, vi le va ierta și vouă Tatăl vostru cel ceresc; dar, dacă nu veţi ierta, nici El nu vi le va ierta”?
Amintește iarăși de ceruri și de Tatăl, pentru ca să ne facă să ne rușinăm dacă, fiind copiii unui astfel de Tată, ne purtăm ca fiarele și dacă, fiind chemaţi să fim locuitori ai cerului, avem gânduri pământești și lumești. Că trebuie să fim copiii Lui nu numai prin har, ci și prin fapte! Nimic nu ne face atât asemenea cu Dumnezeu cât iertarea celor ce ne-au făcut rău și ne-au nedreptăţit.