Noduri și semne filocalice. 15

Trebuie să ai totdeauna în tine frica lui Dumnezeu și să cercetezi în fiecare zi ce ai făcut bine, și ce rău. Iar de cele bune să uiți, ca nu cumva să cazi în patima slavei deșarte, iar față de cele potrivnice să te folosești cu lacrimi împreunate cu mărturisirea și cu rugăciune stăruitoare. Cercetarea să fi fie așa: sfârșindu-se ziua și venind seara, cugeta întru tine: Oare cum am petrecut ziua, cu ajutorul lui Dumnezeu? N-am osândit pe cineva, nu l-am grăit de rău, nu l-am scârbit, n-am căutat la fața cuiva cu patimă, sau n-am fost neascultător celui mai mare în slujba, și nu mi-am neglijat-o pe aceasta? Nu m-am mâniat pe cineva, sau, stând la rugăciunea de obște, nu mi-am ocupat mintea cu lucruri nefolositoare, sau n-am lipsit de la biserica și de la pravilă, îngreunat de lene? Daca te găsești nevinovat de toate acestea (ceea ce e cu neputință, „căci nimeni nu e curat de întinare, nici măcar o singura zi din viața lui” (Iov 14, 4) și nimeni nu se va lauda că are inima curata), strigă catre Dumnezeu cu multe lacrimi: Doamne, iartă-mi mie toate câte am greșit cu lucrul, cu cuvântul, cu știința și cu neștiința. Caci multe greșim și nu știm.

Simeon Evlaviosul, Capete morale