Responsabilitatea creștinului în fața lui Dumnezeu

Dintre toți oamenii de pe pământ, cea mai mare răspundere înaintea lui Dumnezeu o poartă omul care se numeşte creştin. Fiindcă Dumnezeu a dăruit cel mai mult creştinului şi va cere cel mai mult de la el. Popoarelor care s-au îndepărtat de dumnezeiasca descoperire primordială, Dumnezeu le-a lăsat natura şi mintea, natura drept carte şi mintea drept îndreptar de citire a acestei cărți. Creştinilor însă pe lângă natură şi minte, le-a fost restaurată şi revelația primordială şi li s-a dăruit o nouă revelaţie a adevărului prin Domnul Iisus Hristos. Creştinii au şi Biserica ce le este paznic, tâlcuitor şi îndrumător întru amândouă Revelaţiile, în sfârşit, creştinii au şi puterea Duhului Sfânt, care încă de la începutul Bisericii dăruieşte viață, povățuieşte şi călăuzeşte.

Astfel, pe când necreştinii au un singur talant - mintea - care îi îndrumă şi-i învaţă din cartea naturii, creştinii au cinci talanți: mintea, Revelaţia veche, Revelația nouă, Biserica şi puterea Duhului Sfânt. Când un om care nu este creştin se întoarce către natură să o citească şi să o tâlcuiască, înaintea sa luminează doar o singură făclie - mintea, când un iudeu se îndreaptă către natură să o citească şi să o tâlcuiască are lumina a două făclii - mintea şi Revelația veche, dar când un creştin se îndreaptă către natură să o citească şi să o tâlcuiască, are lumina a cinci făclii: mintea, Revelaţia veche, Revelația nouă, Biserica şi puterea Duhului Sfânt. Cine aşadar, vede mai limpede: cel cu o făclie, cel cu două sau cel cu cinci făclii? Fără îndoială că toți pot citi câte ceva, dar nici vorbă că cel cu cinci făclii va putea vedea mai limpede şi mai departe decât ceilalţi doi. Când unui om care merge la lumina a cinci făclii i se sting toate cinci, atunci rămâne într-un întuneric mult mai mare decât unul care merge la lumina unei singure făclii ce i se stinge. Când doi oameni se găsesc în acelaşi întuneric, mai negru este întunericul pentru ochii celui ce vine dintr-o lumină mai mare. Dar şi cei care merg la lumina unei singure candele şi merg cu inima curată şi cu mintea neîntunecată, pot răzbi prin valea întunecoasă a acestei lumi spre lumina cea mare a lui Dumnezeu, dar mai uşor pot străbate cei al căror drum este luminat de un sfeşnic cu cinci făclii. Iar dacă cei ce merg cu o făclie sunt „fără cuvânt de apărare” (Rom. 1, 20) dacă se abat din cale şi se pierd în întuneric, ce răspuns vor da înaintea lui Dumnezeu cei cărora Dumnezeu le-a dăruit cinci făclii, dar ei se abat din cale şi se pierd întru întuneric? Cu adevărat, între toți oamenii de pe pământ, cea mai mare răspundere înaintea lui Dumnezeu o poartă cel ce se numeşte creştin. (Sf Nicolae Velimirovici)