Sfântul Emilian, cinstit în Parohia Plevna
„La începuturile epopeii creştine, exemplul sfinţilor era o probă de persistență în credință, de refuz de a capitula în faţa presiunilor duşmanilor şi de a învinge. Tertulian mergea până acolo încât clama că sângele martirilor întăreşte credinţa şi afirmaţia sa nu era câtuşi de puțin departe de adevăr.
Sfinții au fost aceia care au avut rolul de a mărturisi public credinţa, în timpuri de restrişte. Curajul de care au dat dovadă a făcut ca Biserica să se întărească cu noi şi cu noi aderenţi; aproape toate Actele martirilor din secolele II şi III vorbesc de convertiri masive ca urmare a acțiunii martirilor.
De altfel în documentele oficiale romane, creştinii sunt trecuți sub numele de secta celor care nu se tem de moarte.
Unul dintre cei ce nu se temeau de moarte, știind că murind pentru Hristos intră în viața veșnică, a fost și tânărul creștin din Durostorum, Silistra de astăzi (Bulgaria), Emilian, care a arătat netemeinicia idolilor-zeilor religiei romane, intrând în templu și prăvălindu-i la pământ atunci când nu era nimeni prin preajmă spre a-i… apăra.
Mărturisirea lui a avut loc în timpul lui Iulian Apostatul (361-363) când el s-a încununat cu cununa vieții în a optsprezecea zi a lunii iulie, din anul 362.
Purtându-i dragoste, în ziua de joi, 18 iulie 2024, după Sfânta Liturghie s-a citit rugăciunea de la acatistul său.