Stâlpii Triodului
Întoarcerea fiului desfrânat și a femeii desfrânate
Mă deznădăjduiesc, aducându-mi aminte de lucrurile mele, Doamne, cele vrednice de toată munca; că iată neuitându-mă la cinstitele Tale porunci, Mântuitorule, rău mi-am cheltuit viaţa mea. Pentru aceasta mă rog, curăţindu-mă cu ploile pocăinţei, luminează-mă prin post şi prin rugăciuni, ca un îndurat, şi nu Te scârbi de mine Făcătorule de bine al tuturor, şi preabunule. (Triod)
Întoarcerea fiului desfrânat, cunoscută și sub numele de parabola fiului risipitor (Luca 15, 11-32), și întoarcerea Sfintei Mariei Egipteanca sunt două exemple puternice de pocăință și restaurare spirituală în tradiția ortodoxă. Ambele ilustrează temele milostivirii divine, ale pocăinței autentice și ale iertării.
În parabola fiului risipitor, fiul mai tânăr cere moștenirea tatălui său și pleacă într-o țară îndepărtată, unde își risipeste averea în stil de viață dezordonat. Când ajunge la fundul prăpastiei morale, își dă seama de greșelile sale și decide să se întoarcă acasă. Tatăl său, văzându-l de departe, aleargă să-l întâmpine și îl primește cu brațele deschise, simbolizând milostivirea lui Dumnezeu față de păcătoși. Iată un citat relevant din Patericul egiptean: „Cel ce se întoarce la Dumnezeu, nu este lepădat, ci este primit cu bucurie”.
Maria Egipteanca, pe de altă parte, a fost o femeie care a dus o viață de păcat profund, dedicată desfrâului. După o experiență de convertire profundă la Biserica Învierii din Ierusalim, ea a decis să se retragă în pustie pentru a se pocăi. Viața ei de asceză și rugăciune subliniază procesul de curățire duhovnicească, fiind un exemplu de transformare radicală. În cuvintele unei rugăciuni „Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să trăiască.”
Ambele personaje experimentează o profundă pocăință. Fiul risipitor își recunoaște greșelile și se întoarce la tatăl său, în timp ce Maria Egipteanca caută iertarea prin retragerea sa în pustie. Tatăl din parabola fiului risipitor și Dumnezeu, în cazul Mariei, arată o disponibilitate de a ierta și de a primi pe cei care se întorc cu inimi căite. Ambele personaje sunt restaurate în relația lor cu Dumnezeu. Fiul risipitor este primit din nou în familia sa, iar Maria Egipteanca devine o sfântă, un exemplu de viață duhovnicească.
Fiecare dintre aceste repere ale Triodului ne învață despre puterea pocăinței și despre marea bunătate a lui Dumnezeu. Așa cum amintește episcopul Kallistos Ware: „Dumnezeu nu ne judecă pe baza trecutului nostru, ci pe baza dorinței noastre de a ne întoarce la El”.